Reţelele de socializare folosite pentru a pleda pentru cunoaşterea istoriei şi pentru valorizarea monumentelor istorice. Iată un dexemplu demn de urmat: „am creat acest cont cu scopul de a salva ansamblul Turnul Dogarilor de la o mutilare cultural-istorică „spun autorii , iar demersul lor public este demn de tot interesul. Informaţiile sunt de mare interes, documentarea e fără cusur iar scopul, unul nobil, educaţional. De sensibilizare faţă de un monument excepţional, care ne-a rămas dintr-o bogată medievalitate transilvăneană, la Bistriţa.
Între Poarta Lemnelor şi Poarta Ungurească erau doar trei turnuri şi o mică poartă (situată în dreptul Palatului Culturii de azi) numită Krötentor (Poarta Broaştelor), din cauză că barajele suplimentare formate de Canalul Morii, salba de iazuri şi albia râului Bistriţa asigurau menţinerea la distanţă a atacatorilor. Aici erau amplasate: Riemerturm (Turnul Curelarilor), Wagnerturm (Turnul Rotarilor) şi Binderturm (Turnul Dogarilor). În anul 1514 lângă Turnul Curelarilor a fost construit un bastion, iar în anul 1521 domus bombardiri, un depozit pentru muniție. Sistemul de apărare era completat de cele trei porţi principale, situate la capetele străzilor: Holzgasse tor (Poarta Lemnelor – str.Liviu Rebreanu în zona Pieţei Morii de azi), Ungargasse tor (Poarta Ungurească – str.Nicolae Titulescu) şi Spitalgasse tor (Poarta Spitalului – str. Gheorghe Şincai). Porţile, datorită vulnerabilității lor potențiale erau atribuite celor mai puternice dintre breslele oraşului, în cazul Bistriţei a celor implicate în prelucrarea pieilor, respectiv: tăbăcarii – Poarta Lemnelor, cizmarii – Poarta Ungurească şi cojocarii – Poarta Spitalului.
Pe latura de nord, urmând frontul de clădiri de pe actualul bulevard Republicii se găseau următoarele turnuri: Seilerturm (Turnul Funarilor), Tischelerturm (Turnul Tâmplarilor), Goldschmiederturm (Turnul Aurarilor). În dreptul actualului colegiu „Liviu Rebreanu” se găsea puternicul Fleischerturm (Turnul Măcelarilor), lângă care se găsea o poartă mai mică de ieşire spre terenurile de pe dealul Burgului, Fleischertuerl (porta que ducit in montem burch – poarta care duce la castelul de pe munte). Urmau Sattlerturm (Turnul Şelarilor), Schmiederturm (Turnul Fierarilor) şi Schneidererturm (Turnul Croitorilor)
În Turnul Croitorilor, la subsol, se găsea închisoarea pentru criminali şi camera de tortură, zidurile fiind atât de groase, încât nici strigăt al celor torturaţi nu răzbătea în afară. În partea de sus a bastionului se afla sala de audienţe unde după judecată dacă învinuitul era declarat VINOVAT i se pronunţa sentinţa de condamnare la moarte. Turnul Croitorilor avea, faţă de celealte turnuri, o poziţie mai specială datorită amplasării lui în interiorul zidului de incintă, fiind cunoscut şi ca “turnul întărit“).
Turnul Dogarilor, cateva fragmente de zid si biserica Evanghelica sunt ultimele elemente ce amintesc ca in orasul Bistrita a existat odata o cetate impunatoare.
Aceasta a fost ridicata in secolul XV, pentru a proteja orasul care, la vremea aceea, era unul dintre cele mai importante centre urbane din Transilvania.
Cetatea initiala cuprindea 18 tunuri de aparare, denumite dupa breslele muncitoresti si trei porti de acces in oras.Turnul Dogarilor, ultimul ramas, este situat in centru, are o inaltime de 25 m, o forma rectangulara si este structurat pe trei nivele. Este realizat din piatra, iar zidurile masoara peste un metru in grosime.
Primul nivel – parterul, a fost utilizat pe post de magazie si ca acces in tunelul subteran ce facea legatura cu Abatia Benedictinilor, cu Catedrala Evanghelica si cu dealul Burich.
Lumina patrunde in interior prin ferestrele ce serveau si ca guri de tragere.
Accesul in turnul Dogarilor se realizeaza din oras, iar la nivelele superioare se poate urca pe scari inguste.
Turnul Dogarilor ramane o marturie a evolutiei orasului Bistrita si face parte din patrimoniul cultural.