Zaman Romania

Turcia: Nunțile, audierile în instanțe și protestele continuă în ciuda pandemiei, în Diyarbakır

Săptămâna trecută, familiile a 10 deținuți au protestat cu pancarde în fața închisarii din Diyarbakır, din sud-estul orașului turcesc Bağlar, unde au cerut eliberarea acestora pentru a preveni răspândirea infectării  cu Covid19.

Aproximativ 100 de polițiști i-au întâmpinat  la porțile închisorii și i-au trimis acasă pe motiv că nu au voie să protesteze, deoarece evenimentele de acest fel au fost interzise în Diyarbakır.

Însă membrii familiilor sunt hotărâți să continue lupta pentru cei dragi pentru care se tem că ar putea fi printre cei mai afectați de coronavirus.

„Închisoarea este un spațiu închis și ar fi foarte ușor să se răspândească coronavirusul. Soțul meu mi-a spus că nu există săpun și nici apă caldă cu care să facă duș în închisoare. Celulele sunt foarte aglomerate. Oamenii dorm pe podea. ” a spus o protestatară, soția unui deținut.

“Cafenele și restaurantele sunt pline.”

Totuși, în timp ce unele persoane prostează, stresul nu pare să fi pus stăpânire în alte părți ale orașului. 

Pe măsură ce mă opresc la școlile copiilor mei să-și ia cărțile pentru școala de acasă pentru următoarele două săptămâni, străzile sunt aglomerate. Trec pe lângă un Starbucks care este aproape plin. De asemenea, alte cafenele și restaurante sunt pline.

Continuăm spre cartierul central Sur, inima orașului Diyarbakır. Deși sunt ceva mai puțini oameni pe străzi, viața din Sur continuă. Magazinele sunt deschise. Restaurantele care servesc micul dejun sunt pline. Se pare că frica de coronavirus nu a ajuns încă în oraș.

Am primit un telefon de la un prieten, care tocmai s-a oprit la un supermarket și am aflat că a rămas fără înălbitor.

Dar, magazinele locale sunt încă aprovizionate cu înălbitor și paste. Singura lipsă pare a fi colonia de lămâie pe care turcii o oferă în mod tradițional vizitatorilor pentru mirosul plăcut și proprietățile sale dezinfectante.

Am aflat că au fost amânate câteva audieri în instanță, dar în ciuda proceselor întârziate, mai există o lungă coadă în fața clădirii. Chiar și cu amânările, tribunalul continuă să funcționeze în Diyarbakır, având în vedere că acest oraș pare să medieze câteva procese pe rezident.

 “Am văzut o singură persoană care purta o mască”

Mă îndrept spre un alt cartier plin de cafenele și afaceri. Deși, sunt mai puțini oameni, grupuri de oameni se adună în continuare pentru a discuta. Ceainăria din fața pensiunii municipale este plină, la fel și bibliotecile publice. Autobuzele care trec sunt aglomerate. Pe parcursul zilei, am văzut o singură persoană care purta o mască. Se pare că, cel puțin, spitalele au luat unele precauții, au suspendat vizitarea pacienților.

Persoanele în vârstă, care sunt grupul cu cel mai mare risc de infectare, par să fie cele mai puțin preocupate  de asta, din  oraș. Mulți tocmai s-au întors din pelerinaje în locurile sfinte islamice din Mecca și socializează ca de obicei.

M-am îndreptat spre unul dintre cartierele bine dispuse, Diclekent ale cărui saloane de coafură sunt deschise și pline, cafenelele sunt pline și chiar văd oameni cumpărând mobilă. Nici coronavirusul și nici moartea nu par a fi o preocupare pe aici.

Cu cărțile de la școală în mână, m-am întors acasă. 

Am sunat rudele mele în vârstă, care nu înțeleg gravitatea situației și nu iau măsurile necesare. 

Unii spun: „Nu vă faceți griji dragilor, coronavirusul nu ne va afecta, suntem pioși”, alții oferă conspirații despre planurile străinilor. 

Unii prezic că coronavirusul nu va rezista în căldura lui Diyarbakir mai mult de două luni, în timp ce alții glumesc că „coronavirusul ar trebui să fie înspăimântat de kurzi”.

 După câteva conversații telefonice, am rămas doar cu nervii.

Noaptea, în timp ce urmăream știrile, eram uluit de sunetul unei explozii. Am alergat spre ușă. Fiul meu cel mic a strigat: „Nu te îngrijora mama, nu este poliția, ci artificiile,  probabil este vreo nuntă”.

Nunți, înmormântări, audieri în instanțe, proteste … Deocamdată, viața din Diyarbakır continuă ca de obicei.

Textul este scris de Nurcan Baysal, jurnalistă și activistă de orgine kurdă, pentru site-ul ahval.news

Update: În urma publicări articolului, autoritățile turce au lansat o anchetă asupra jurnalistei Nurcan Baysal.

https://ahvalnews.com/turkey-coronavirus/routine-life-goes-diyarbakir-despite-coronavirus