Semnificaţiile unei opere de artă: „Ecoute” de Henri de Miller

De câte ori trec prin Place Rene-Cassin mergând spre Jardin des Halles ori spre l ‘Eglise Saint -Eustache nu mă pot împiedeca să mă gândesc la destinul sculptorului Henri de Miller! Autorul enormei lucrări Ecoute, plasată acolo. Probabil, toată lumea întreba când venea vorba despre el, dacă… „E Henry Miller„ (scriitorul, evident ).

Totuşi, sculptorul nu şi-a schimbat numele, există doar acel minuscul ”de „ care face diferenţa. Dar, faţă de scriitori, sculptorii au această recompensă enormă, aceea de a fi prezenţi mereu în vizual, pe opera lui se caţără copiii, lângă ea se întâlnesc îmdrăgostiţii şi ea e integrată în viaţa acelui cartier atât de viu, de fremătător. Écoute este opera artistului francez Henri de Miller (1953-1999 , plasată la Paris în Place Rene Cassin, o sculptură de mari dimensiuni, conceputa în 1986.

Lumea se mişcă prin acel cartier parizian foarte activ, aproape de celebrele Halles, lângă un parc impresionant iar sculptura îi îndeamnă pe cei care o privesc fie şi doar câteva secnude să îi asculte pe ceilalţi, să fie prezenţi la viaţa lor, să bage în seamă durerea sau frământarea celor care suferă, sunt închişi pe nedrept, luptă pentru drepturile lor.

Lângă Ecoute îşi încearcă puterile, mereu, tineri cântăreţi, baladişti, chitarişti, jazzmani sau cântăreţi de hip hop. Locul devine unul al schimbului de impresii, arta în stradă devine loc de întâlnire. Nu departe, o expoziţie dedicată migranţilor ( fotografii şi instalaţii plastice) completează peisajul cosmopolit, în care mişună oameni din patru colţuri ale planetei.

Ecoute este o operă care îndeamnă la meditaţie, care te face să te opreşti o clipă din iureşul vieţii tale şi să te gândeşti la soarta acestei lumi, la felul în care ascultând durerile altora poţi adăuga un strop de bine şi de umanitate în acest şuvoi imens al realităţii unui secol frământat. (Cleopatra Lorinţiu)