„Fiecare bebeluș are pătuțul său, noi cu mama dormim pe jos…”
Activiști ai Drepturilor Omului s-au reunit în Munchen (-Germania), ca sprijin pentru cele 17.000 de femei și cei 700 de bebeluși reținuți fără nici o vină în penitenciare, de autorităţile regimului Erdogan.
Activiștii s-au strâns în central orașului și au relatat despre încălcările drepturilor omului din Turcia. Cu această ocazie participanții au făcut un apel guvernului turc :,,Nu te atinge de bebeluși”,.Ei au împărțit o scrisoare ca şi cum aceasta ar fi fost scrisă de un bebeluș care a deschis ochii în închisoare. Renumitul caricaturist de origine braziliană, Carlos Latuff, a desenet o caricatură specială ilustrând această scrisoare.
Aniversând Declarația Universală a Drepturilor Omului, din toate părțile ale lumii continuă să vină reacții și critici referitoare la genecidul bebelușilor şi încălcările Drepturilor Omului din Turcia. Prin inițiativa Organizației Burgerinitative für Menschenwurde Munih(Munchen ), s-a organizat un eveniment pentru a a sensibiliza publicul în faţa situaţiei celor 17.000 de femei și 700 de bebeluși din penitenciarele din Turcia.
Acest eveniment a avut loc în centrul Marien Platz, iar populația a susținut acest eveniment. Cu această ocazie a fost pusă o machetă cu interiorul penitenciarului cu bebeluși , machetă care demonstra situaţia dură în care aceştia trăiesc. Până și copiii au împărțit broșuri referitoare la situația bebelușilor. Pentru bebelușii și femeile din penitenciarele din Turcia, au fostlăsate să zboare balaoane, semnificând libertate.
În comunicatul de presă care s-a citit în timpul acestui eveniment au fost spuse următoarele: ,, Din cauza regimului Tayyip Erdogan, Turcia trăiește cea mai drastică perioadă a sa. În urma genocidului după puciul controlat din 15 Iulie, care a ajutat la sporirea puterii lui Erdogan și pentru a fi singurul om la putere, cei mai afectați au fost copiii și femeile. Uciderile din penitenciare, torturile, sinuciderile nu sunt îndeajuns pentru ca acest regim să rămână la putere. Până și 17.000 de femei și 668 de bebeluși reprezintă un pericol pentru ei. Cei 668 de bebeluși și 17.000 de mame, sunt victimele războiului murdar al lui Erdogan.”
În comunicatul citit s-a mai precizat faptul că bebelușii din penitenciare nu cresc într-un mediu igienic și nu li se asigură nici măcar necesitățile generale. ,,Copiii din penitenciare nu au posibilitatea de a se dezvolta. Câteodată nu au loc nici pentru a merge de-a bușilea. Din cauza frigului și mediului neigienic, bebelușii se îmbolnăvesc foarte des. Nu li se dă mâncare specială, sunt nevoiți să mănânce din mâncărurile celor mari. Nu văd cerul, nu pot să vadă stelele, nu pot să miroase flori, nu pot să atingă animale.”
Activiștii Asociației a Drepturilor Omului împreună cu populația din Munchen care a participat la evenimentul organizat au afirmat că acestea nu sunt legale și omenoase. Ei au făcut apel către Erdogan și regimul său pentru a renunța la persecuțiile,iar politica care urmează și să se întoarcă la democrație și la valorile statului de drept.
La eveniment s-au împărțit și broșuri în care se afla conținutul scrisorii unui bebeluș din penitenciar.
O scrisoare din penitenciar pentru Toată lumea: Toți bebelușii au pătuțul lor, noi cu mămicile noastre dormim pe jos.
,,Bună, mă adresez către voi dintr-un loc unde nu-și dorește nimeni să ajungă, din penitenciar. Pot să zic că m-am născut aici. În ziua când m-am născut, acei oameni îmbrăcați în albastru ne-au adus din spital aici. Sunt foarte curios cum este afară. În lumea de-afară este un lucru care se numește jucărie pe care eu nu l-am văzut-o deloc aici. Puteți să-mi descrieți cum arată o jucărie? După care am auzit că bebelușii de afară mănâncă cât vor. Aici ne-au dat de căteva ori mâncare de bebeluși, dar acei oameni care se uită urât la noi nu ne mai dau.Nu am înțeles bine dar mama plânge mereu și spune că nu se hrănește bine.
#5AralıkDünyaKadınHaklarıGünü pic.twitter.com/PRacvvqg6A
— Carlos Latuff (@LatuffCartoons) December 5, 2017
Am auzit că bebelușii de-afară au, fiecare pătuțul lui. Eu cu mama mea dormim jos. Câteodată când ne vine rândul dormim și pe pat. Mama îmi spune că afară sunt și oameni buni, sufletiști. Mama se roagă foarte des pentru a nu mă îmbolnăvi pentru că nu este doctor pentru bebeluși. Când încep să plâng, celelalte femei se supără pe mama. Dar am auzit că plânsul este dreptul bebelușilor. Dar când o să cresc nu o să învăț pe nimeni nimic. Dacă mama și tatăl meu sunt în închisoare din cauza faptului că sunt învățători, înseamnă că să fii învățător este o infracțiune. De fapt eu nu am nimic care-mi aparține. Dar în alt penitenciar din alt oraș se află și tatăl meu. Sunt foarte curios să-l văd. Mama îmi spune că miros ca el și că semăn cu el.
Aici se mai află și alți 700 de bebeluși. Și ei, ca mine au același destin. Cu toții privim de-aici omenirea. Nu vedem soarele, pomii, stelele, nu putem să mirosim florile, nu putem să atingem animalele. Aici sunt numai pereți. Și oameni care ne-au aruncat aici.
Povestiți-mi cum este afară, cum este omenirea, scrieți-mi…”
Bebelușul închis