Lansarea antologiei „Focul vieţii” ( Zjarri i jetes”), poeţi români şi albanezi în traducerea în albaneză/prezentarea lui Baki Ymeri, îl readuce în cercul luminos al atenţiei literare pe traducătorul -poet care şi-a pus semnătura pe zeci şi zeci de cărţi, aducând în albaneză versul unor celebri (precum Nichita Stănescu, Grigore Hagiu sau Marin Sorescu ) până la poeţi din generaţii literare diferite, unii din ei foarte tineri.
Într-o poetică şi deopotrivă patetice prefaţă, Visar Zhiti, scrie : „Albanezii vor să fie (şi sunt) o părticică a culturii comune a umanitpţii,în care intercultura este mai importantă decât multiculturalismul. Sunt cuprinşi şi ei în această mişcare,în care vor să.şi dezvăluie sufletul ,vor să obţină multe de la lume ,dar şi să dea, dovadă fiind şi această antologie.(…) Dar antologia pe care o avem acum în faţă ce criterii are ? Ea parcă vrea să ne arate că atunci când ne risipim prin lume, poezia este cel mai frumos punct de reîntâlnire.”
După eleganta culegere de poeme publicată într-un proiect al Universităţii Petre Andrei din Iaşi,(Poeme pufoase, în Opera Omnia /Tipo Moldova ) iată că neobositul autor, poet şi traducător dar în egală măsură om de cultură responsabil, capabil să vorbească cu voce clară poetică de bogăţia literară a ţării sale, publică un nou volum de poezie „Regina sufletului „.( carte apărută sub îngrijirea lui Florian Huţanu , la Amanda Edit ).”Baki Ymeri este îndrăgostit fără leac de limba şi literatura româna (în limba română mi-e dor – Te iubesc în limba română, din volumul Dardania), de poporul român, de mândria de a fi român, de România. Baki Ymeri este un fără hodină mesager pe drumul poeziei care curge între România şi Albania – a tradus, de pildă, din peste 50 de poeţi, prozatori, eseişti româniArealul suferinţelor poporului albanez şi al celui român, vine din adâncurile istoriei . (scria Marius Chelaru)”
Aş zice că Baki Ymeri exemplifică prin gustul său pentru limbă şi evantaiul de cunoştinţe care îi susţin demersul liric, o formă de cultură înfrăţită, de comunicare supralingvistică dintr-un areal al nostru, dincolo şi dincoace de Dunăre, în Balcani şi cu o infuzie subcapratică, ceva ce se suprapune cumva cu lumea necunoscută dar fascinantă a civilizaţiei care a creat Tăbliţele de la Tărtăria ori Gânditorul de la Hamangia, din lumi iliro-traco-getice Pentru că înainte de state şi graniţe, noi am fost o umanitate comunicantă, bazată pe valori şi pe stări de spirit, şi există atâtea cuvinte, fapte şi întâmplări care ne leagă mai presus de ce ne desparte .Sau cum ar zice poetul însuşi „Lumină a inimii,Fragilitate,/care a fost şi va fi „. ( Cleopatra Lorinţiu)