Leighann Spencer (*)
De la notoriul puci al anului 2016, 4.560 de judecători și procurori au fost demiși, lucru care permite sistemului judiciar să ajungă monopolizat de către angajații pro-guvernamentali. Dintre cei concediați, sunt deținuți în prezent 2431 de oameni, pe baza unor acuzații nefondate. Un astfel de deținut este Adem *, care deținuse funcția de judecător timp de zece ani înainte de a-şi petrece ultimele 18 luni în închisoare. Am vorbit cu Mariam *, soția acestuia și mama celor doi copii ai lui, pentru a le putea auzi povestea.
Pe 15 iulie 2016, familia se muta într-un nou oraș, fapt determinat de natura muncii prestate de Adem. Mariam era însărcinată cu un al doilea copil. Mai târziu în decursul acelei seri, soțul ei s-a dus in oraş să le aducă ceva de mâncare, dar s-a întors cu mâna goală; tocmai aflase de încercarea de lovitură de stat care izbucnise. Dânșii au fost, desigur, tulburați de știrile acela; însă, după cum comentează acum Mariam: „Nu am știut atunci că viețile urmau să ne fie distruse”. De acum înainte, aveau să fie declarați „trădători”.
Pe data de 16, au aflat că 2.745 judecători și procurori fuseseră demiși. Odată ce lista a fost publicată, spre șocul lor deplin, a apărut şi numele lui Adem. Chiar ziua următoare, oamenii de pe listă au început să fie arestați unul câte unul. Dat fiind că Adem tocmai își schimbase domiciliul, a avut noroc, într-un fel. Cu toate acestea, a decis să depună mărturie, crezând că această aparentă greșeală va fi corectată. În schimb, s-a trezit cu poliția în prag, care l-a arestat pe loc, lăsându-i singuri pe Mariam (care era însărcinată) și pe fiul lor, într-un oraș necunoscut. Le-a fost interzis să-l viziteze pe Adem și nu au primit vreo veste de la el vreme de zece zile. Mariam își amintește: „Nu voi uita zilele nespus de triste pe care le-am petrecut atunci”.
În cele din urmă, le-au fost permise vizite, cu unele restricții: Mariam i-a spus fiului cel mic că tatăl său se afla într-o bibliotecă pentru a putea citi multe cărți, așa că trebuiau să vorbească la telefon cu el separați de un geam, pentru a nu-i deranja pe ceilalți cititori. Speră ca micuțul să nu urască bibliotecile de acum încolo. Pe lângă această situație deja gravă, familia a mai trebuit să mărturisească și condițiile oribile ale închisorii.
O secție a închisorii proiectată să găzduiască opt inși avea 27 de judecători, fără aer condiționat, în toiul verii. Acești indivizi nu aveau acces la apa caldă decât o oră și jumătate în fiecare zi. Cărțile și cursurile au fost interzise, la fel ca şi condițiile practicării hobby-urilor, care să le ușureze timpul petrecut acolo. De exemplu, deși împletitul a fost permis pentru deținuții obișnuiți, le-a fost interzis acestor judecători. Au avut acces la radiouri pentru ceva timp, dar și acestea au fost în cele din urmă interzise.
După cum se poate lesne imagina, sarcina i-a înrăutățit situația lui Mariam. Fiind în imposibilitatea de a lucra, vestea despre demiterea lui Adem a căpătat un caracter mult mai grav. Familia nu dispune acum de niciun venit, iar asigurările de sănătate li s-au anulat. Stresul și deprimarea suferite de Mariam sporesc riscul de avort spontan, iar ea ar trebui să meargă în mod regulat la un doctor. A încercat să-și vândă singura proprietate de care mai dispunea, o mașină, dar vânzarea acesteia a fost explicit interzisă. Ea mărturisește: „În fiecare zi îmi este din ce în ce mai greu … Soțul meu este prizonier, fiind încolțit între zidurile celulei sale, pe când eu sunt prizonieră în lumea larga”. Fiul ei întreabă încontinuu când are să se întoarcă acasă tatăl său.
Mulți alți judecători și procurori continuă să fie vizați. A fost publicată o a doua listă de concediați, iar Mariam a văzut numele unui prieten și cel al unui fost coleg al lui Adem. La scurt timp după ce a auzit că a fost arestat, deși era foarte bolnav și predispus la atacuri de panică în spații închise. Ea s-a întâlnit cu soția acestuia, care i-a spus că se văzuse cu procurorul general și cu președintele tribunalului, pentru a-i întreba de ce au dezvăluit numele soțului ei şi l-au pârât, declarându-l membru al mișcării Gulen. Singurul lor răspuns a fost că, deși îl avertizaseră să se țină departe de judecătorii și procurorii menționați în prima listă, acesta a continuat să practice diverse sporturi și să călătorească împreună cu ei. După cum spune Mariam, „Este chiar atât de simplu să te joci cu viața unui om”?
Alți colegi și prieteni au început să se distanțeze de familie, temându-se de consecințe. Mariam a născut singură într-un oraș necunoscut. L-a luat pe nou-născut ca să-l poată vedea tatăl său, dar Adem nu a putut suporta ideea de a-l îmbrățișa pe copil, pentru ca apoi să-l vadă plecând. Mariam suferea de o teribilă depresie post-partum, plângând zile în şir. Nu putea să alăpteze, fiind nevoită să-și hrănească nou-născutul numai cu mâncare pentru bebeluși. Dânsa spune că durerea pe care o simțea nu se limita la propriile experiențe, ci o simțea și pentru celelalte victime în aceeași situație ca şi ea.
Adem nu a fost încă condamnat pentru nicio faptă penala. Rechizitoriul împotriva lui a fost redactat după un an de la arestarea sa. Este acuzat că s-a întâlnit adesea cu judecători concediați, că a criticat guvernul și a utilizat aplicația de mesagerie ByLock. Aceste „crime” se pedepsesc cu închisoarea de la șase până la nouă ani; cu toate acestea, alți judecători care au primit aceleași acuzații au fost eliberați, deoarece verdictele au un caracter ad-hoc.
Prima audiere a lui Adem nu a avut loc decât după șase luni de la punerea sub acuzare, iar cea de-a doua a avut loc recent. Maryam își amintește una dintre vizitele sale la tribunal, când s-a întâlnit, din întâmplare, cu un judecător care-i era prieten apropiat lui Adem. Acesta a devenit vizibil deranjat când a văzut-o. A căutat să-l întrebe despre cazul lui Adem, despre motivul pentru care acest om exemplar era urmărit penal.
Judecătorul i-a răspuns că Adem nu votase cu candidații favorizați pentru Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor (HSYK sau HSK, de la referendumul din 2017). HSK este organul juridic care numește sau demite judecătorii și care acordă permisiunea de efectuare a investigațiilor disciplinare și penale împotriva lor. Oricine este ales în HSK controlează, practic, sistemul judiciar al Turciei. S-a constatat că HSK a fost supus controlului pro-guvernamental încă din 2014, iar Adem nu este singurul care a fost pedepsit pentru un vot „nefavorizat”. Judecătorul i-a spus, de asemenea, lui Mariam: „Dacă vom vorbi favorabil despre el (Adem), vom fi pedepsiți”.
Aceasta a fost o alta lovitura devastatoare pentru Mariam, care își amintește cat de pasionat era Adem în apărarea drepturilor altora in instanța de judecata. Era totdeauna supărat dacă ajungea târziu la lucru; când Mariam îi spunea să nu-și facă griji, deoarece nu era subalternul nimănui, dânsul îi zicea că ar fi nedrept să-i faci sa aștepte pe oamenii care caută să li se facă dreptate. Obișnuia să cumpere diverse lucruri pentru birou din propriul buzunar – și așa mai departe. Cu toate acestea, era acum proclamat „trădător”, nu mai avea serviciu și era acum privat de libertate.
Familia continuă să sufere, iar Mariam nu se descurcă financiar deloc. Fiii ei cresc fără tatăl lor. Fiul cel mare adoarme plângând cu fotografia lui Adem în braţe; le-a spus prietenilor săi că nu are tată. Se poate că vor fi nevoiţi să trăiască fără Adem încă alți șase-nouă ani. Cu toate acestea, familia nu se așteaptă la milă din partea judecătorilor care se ocupă de acest caz, ci-şi doresc doar să se facă dreptate.
* Leighann Spencer este doctor în domeniul justiției la Universitatea Charles Sturt. Se axează pe identitate, viglantism (termen american, semnifică law enforcement – ensuring obedience to the laws)și responsabilitate statală. În prezent, locuiește în Australia; s-a ocupat în trecut de tragerea la răspundere a poliției, precum și de anti-vigilantismul din Africa de Sud.
SURSA: http://www.vocaleurope.eu/story-of-a-purged-judge-turkey/