[Abdullah Bozkurt]
Cheia de boltă în importanţa reţea de iţe înființată de președintele corupt, Recep Tayyip Erdoğan pentru a jefui averea națiunii, este prim-ministrul Binali Yildirim, care a excelat magistral de peste două decenii în jefuirea vistieriei statului încă de când a început să lucreze cu Erdoğan. Din periioada în care acesta a fost primarul Istanbulului, cel mai mare oraș al Turciei.
Yıldırım, conform relatărilor, a administrat provizia secretă de bani de pe margine, când Erdoğan a condus Istanbul-ul, între anii 1994 si 1998, primind comisioane ilegale de la proiectele de dezvoltare majore pentru oraș.
De fapt, acest sistem contabil paralel a fost vrajba majoră dintre Erdoğan și superiorul său politic, Necmettin Erbakan, care a fost părintele fondator al islamului politic în Turcia.
În conformitate cu configuraraţia acestui „sindicat islamist de tip mafiot al crimei organizate”, Erdoğan ar fi trebuit să trimită aceste sume ascunse la sediul partidului lui Erbakan. În schimb el a păstrat o parte din bani , creând o ruptură majoră în cadrul defunctului Partid al Bunăstării.
Atunci când Erdoğan s-a despărțit de Erbakan – care a fost înlăturat de la putere de către generali și s-a confruntat cu urmăriri penale ca urmare a unor nereguli financiare – pentru a-și stabili propriul partid politic, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), în 2001, Erdoğan a fost cel care a avut mijloacele financiare pentru a investi în acest nou partid. Aşa a ajuns şi partidul la putere un an mai târziu.
Yildirim a fost unul dintre miniștrii cel mai longevivi din guvernul Erdoğan, rulând portofoliul de mai multe miliarde de dolari al Ministerului Transporturilor, Comunicațiilor și Afacerilor Maritime, până în 2013.
Erdoğan i-a acordat încrederea dându-i pe mână cel mai bogat minister și responsabilitatea de a aloca proiecte imense pentru dezvoltarea infrastructurii, de la construcția de drumuri la construirea de căi ferate și aeroporturi.
„Fișa de post”a lui Yildirim a implicat din obţinerea unui comision pentru Erdoğan, din aceste proiecte,atunci când acestea au fost atribuite apropiaților.
Chiar și atunci când o deraiere de tren majoră, în iulie 2004, în provincia Sakarya, a dus la moartea a 41 de persoane, Erdoğan a fost de partea lui Yildirim, care s-a confruntat cu o presiune publică enormă pentru a demisiona.
Uriașele investigații asupra marilor fapte de corupție din decembrie 2013, au adus la lumină modul în care Yıldırım a fost adânc înrădăcinat în corupţie prin comisioane ilegale, precum și prin colectarea fondurilor de la oamenii de afaceri pro-Erdoğan, cărora li s-a cerut să contribuie la finanțarea preluării unui grup media în schimbul unor contracte favorabile din partea guvernului.
Atunci când poliția a început „înconjurarea” fiilor miniștrilor corupți la ordinul procurorilor, Yıldırım a intrat de asemenea în panică, deoarece fiul său, dependent de jocurile de noroc, a fost pe lista celor căutaţi în vederea arestării. În dimineața zilei arestărilor zdrobitoare care au zguduit din temelii guvernul turc, el a sunat un coleg de-al meu din Ankara pentru a întreba dacă el sau membrii familiei sale au fost citați printre cei care erau investigați.
Avea dreptate. Un dosar de anchetă cu privire la Yildirim a expus modul în care a colectat 630 milioane de dolari pentru a prelua un grup de mass-media care, printre altele, avea în proprietate rețeaua cotidianului Sabah și ATV. În schimb, acoliților pro-Erdoğan le-au fost atribuite contracte și licitații în valoare de 87.832.000.000 dolari.
Alte investigații, în special cele care au privit licitațiile în compania feroviară de stat TCDD, au scos la iveală mite majore. Cumnatul acestuia, Cemalettin Haberdar, a fost arestat în 2013, fiind acuzat de luare de mită în cadrul licitațiilor și contractelor portuare, în provincia de vest Izmir. Înregistrările video scurse de la dosar îl arată schimbând un sac de bani, în timp ce acesta era filat.
Toate aceste investigații au fost contracarate de către prim-ministrul de atunci și actualul președinte Erdoğan, care a concediat procurorii, judecătorii și anchetatorii de poliție în masă.
Printr-o politică de răzbunare, aceștia au fost apoi arestați sub acuzațiile inventate de terorism și tentativă de lovitură de stat.
Protejarea lui Yildirim, verigă esenţială în mecanismele corupţiei
În ciuda faptului că patru miniștri au trebuit să demisioneze după corupția dezvăluită, Erdoğan l-a păstrat pe Yildirim alături de el, făcându-l consilier șef chiar și după remanierea Cabinetului. Printr-un gest îndrăzneț, Erdoğan apoi l-a nominalizat pentru a participa într-o cursă electorală pentru postul de primar în provincia din vestul țării Izmir, unde numele său a fost implicat în contracte și licitații corupte.
A pierdut cursa, dar a ieșit învingător când a fost numit din nou ministru al transporturilor, în ciuda obiecției prim-ministrului de atunci Ahmet Davutoğlu.
Nimeni nu știe cât de mult valoarează Yıldırım sau dimensiunea averii familiei sale, care include, conform relatărilor, controlul asupra a 17 companii, aproape 30 de cargouri și alte active.
Cele mai multe sunt pe mâna interpușilor pentru a face dificilă urmărirea lor. Acesta este motivul pentru care Yıldırım nu a răspuns la o serie de întrebări în Parlament, care i-au fost adresate de către parlamentari, cu privire la bunurile sale.
Erdoğan l-a adus pe Yıldırım în poziția de prim-ministru printr-o lovitură politică imediat după ce Davutoğlu a câștigat alegerile naționale , în noiembrie 2015.
Presupun că nu a avut suficientă încredere în Davutoğlu pentru a rula sistemul de guvernare corupt și a suspectat întotdeauna că ambițiosul politician venit din mediul academic ( Davutoğlu n.n.)și-ar putea înființa propria sa rețea de corupție care sa concureze cu a sa.
Yıldırım, care s-a dovedit a fi un loialist pentru o perioadă de mai mult de două decenii, a fost un candidat perfect pentru Erdoğan, care a dorit să-și exercite puterile neconstituționale printr-un pion pe care îl putea controla în totalitate.
Pe de altă parte, Yıldırım, care s-a dovedit a fi un loialist pentru o perioadă de mai mult de două decenii, a fost un candidat perfect pentru Erdoğan, care a dorit să-și exercite puterile neconstituționale printr-un pion pe care îl putea controla în totalitate. Ambele destine ale acestor doi sunt strâns legate, ceea ce înseamnă că, dacă Erdoğan merge în jos, la fel va face și Yıldırım. Ei au un interes comun în a rula acest sistem deficitar în Turcia, cu orice preț.
Alt pion în exersarea corpţiei la nivel înalt: Yiğit Bulut: sau „omul telekinesis”
Un alt operativ-cheie din cercul apropiat al lui Erdoğan, care are o influență semnificativă în luarea deciziilor de politică financiară și economică este Yiğit Bulut, un alcoolic flamboaiant, care a fost salvat de Erdogan dintr-un accident rutier cu fugă de la locul faptei.
Pare rizibil dar Yiğit Bulut este cunoscut sub numele de „omul telekinesis” din cauza comentariilor sale din 2013, atunci când a susținut că forțele întunericului au încercat să-l ucidă pe șeful său, Erdoğan, prin lansarea unui atac telekinetic gigantic.
Printre afirmațiile fanteziste făcute de el în mod public au fost o predicție de scenarii apocaliptice pentru dezmembrarea SUA și UE, creșterea Chinei și a Rusiei, reînvierea Imperiului Otoman și alungarea Fondul Monetar Internațional (FMI) și Băncii Mondiale din Turcia.
În ciuda acestor elucubraţii publice și contrar a ceea ce mulți cred în cercurile financiare, Bulut este un tip inteligent care îl citește pe Erdoğan mai bine decât oricine altcineva.
El invocă deliberat temeri și animozități nutrite îndelung de Erdoğan și alți islamiști, în Turcia, împotriva Occidentului.
Declanșează sentimentele anti-semite în mintea conducătorilor islamiști ai Turciei, care erau latente dar nu mai sunt, prin invocarea în mod constant a conspirațiilor privind „prădătorii financiari globali, bățul-FMI, trînta-UE” și multe altele. Prin aceste tactici, Bulut a câștigat în fața lui Erdoğan, ajutând ca fostul țar al economiei, Ali Babacan, și ceilalți, să fie marginalizați, și să fie poziționați loialişti cheie în managementul economic al Turciei.
Scurgerile de email-uri din adresa mail a lui Albayrak indică faptul că Bulut lucrează îndeaproape cu membrii familiei Erdoğan. Propunerile secrete pe care le-a făcut ginerelui lui Erdoğan, au fost puse în acțiune și transformate în decizii politice.
El a înființat o echipă paralelă de management economic în biroul prezidențial pe când responsabilitatea de a rula economia ar trebui de fapt să fie plasată în mâinile guvernului conform Constituției turcești.
Într-un e-mail trimis lui Albayrak la data de 1 noiembrie 2014, Bulut a definit cum și-a imaginat această structură în biroul prezidențial, de la derularea operațiunilor financiare secrete până la colectarea de informații pentru monitorizarea oamenilor de afaceri din Turcia.
El a sugerat, de asemenea, crearea unui fond suveran care urma să fie controlat de Erdoğan pentru a confrunta ceea ce el a prezis a fi iminente atacuri financiare.
Într-o altă notă intitulată „Constatări”, trimisă lui Albayrak în aceeași zi, Bulut a susținut că sistemul capitalist occidental încerca contracararea proiectului de integrare din Turcia dintre potențialele de hidrocarburi Capis și Nordul Irakului. Mai târziu, acesta a sugerat folosirea puterii militare pentru creșterea efectului de” levier”. Este clar că, prin utilizarea influenței și puterii lui Erdoğan, Bulut a avut capacitatea de a trece acțiuni politice prin guvern, ajutând să formuleze proiecte de lege în Parlament.
Numai prin acești loiali cheie a fost Erdoğan în măsură să susțină campania sa de jefuire a bogăției Turciei și remodelare a comerțul turc și politicilor economice pentru a-și satisface propria circumscripție și uneori chiar și adoptând o abordare ce constă în șantajarea altor țări.
Privind la această caractaiţă tenebroasă şi de mare întindere , se poate înțelege de ce Erdoğan și vulturii acestuia sunt îngroziți de controlul la lumina zilei.
Ei preferă astfel să piardă din transparența și responsabilitatea unui guvern democratic.
Sursa: https://www.turkishminute.com/2016/11/16/erdogan-family-controls-finance-economy-turkey-2/