[Abdullah Bozkurt]
Regimul autocratic din Turcia al președintelui Recep Tayyip Erdogan, a spart un record mondial din toat timpurile ,nu numai prin numărul jurnaliștilor pe care i-a închis, care acum depășește cifra de 150, dar și prin viteza cu care a i-a transformat în țap ispășitor pe jurnaliști pentru evenimente teribile care au avut loc sub supravegherea sa, fără să își asume nici un fel de responsabilitate pentru acestea.
Atunci când atacurile cu bombă din Istanbul, care au ucis 46 de persoane și au rănit alte 166, au avut loc, pe data de 10 decembrie, „armata de postaci” de pe Twitter, care este finanțată și sprijinită de familia lui Erdoğan, a răspândit minciuna că reporterii BBC ar fi știut de atac în prealabil și au închiriat un apartament cu o vedere perfectă asupra locurilor măcelului.
Am primit numeroase amenințări cu moartea în ultimele zile in afara de cele obişnuite, pe care le primesc în fiecare zi, ceea ce sugerează că o campanie organizată este în curs, pentru a mă intimida să mai vorbesc cu voce tare.
Primarul din Ankara, Melih Gökçek, un important aliat Erdoğan și un utilizator avid al Twitter, a acordat sprijinul pentru această conspirație și chiar a susținut că BBC și Marea Britanie au avut o influenţă în realizarea atacului terorist.
BBC a trebuit să facă o declarație în care a dezmințit aceste afirmații postate pe social media ca nefondate și a spus că aceste minciuni au pus in primejdie viața reporterilor BBC.
Campania media vicioasă, de linșaj mediatic,nu a cruțat-o nici pe o jurnalistă americană-Lindsey Snell. Aceasta a reușit să scape din ghiarele unui grup numit Jabhat al Nusra, (care reprezintă o afilierea siriană al-Qaeda.)
Doar că după asta,ea a fost arestată de către autoritățile turcești la frontieră, când tocmai crezuse că reuşise să fie în condiții de siguranță.
Mașinațiunile media ale lui Erdoğan au portretizat-o ca fiind un agent CIA, în timp ce guvernul turc și brațul său de propagandă pretindeau că SUA au fost în spatele tentativei de lovitură de stat eșuată din 15 iulie.
Ea a petrecut 67 de zile într-o închisoare turcă din İskenderun înainte ca Turcia, în cele din urmă, să decidă să o lase să plece, după ce guvernul Statelor Unite a intervenit.
S-a remarcat cea mai bizară şi frenetică apetenţă pentru conspirţioniste, imediat după tentativa de lovitură de stat eșuată din 15 iulie.
Articole principale falsificate care se difuzau simultan în mass-media pro- Erdoğan, l-au acuzat pe academicianul Henri Barkey din SUA, directorul programului Orientul Mijlociu al Centrului Wilson, pe colegii acestuia și pe Scott Peterson, (care este condamnat la moarte în San Quentin State Prison din California pentru uciderea soției sale), de complot pentru o lovitură de stat împotriva Turciei. Barkey și prietenii săi academicieni din întreaga lume, au avut un workshop la Istanbul în ziua loviturii de stat eșuate.
Scott Peterson, jurnalistul la Christian Science Monitor, al cărui nume a fost pe lista de invitați pentru workshop, a fost confundat cu un infractor condamnat, care poartă același nume. Media lui Erdogan a pretins că CIA l-ar fi trimis pe ucigașul Peterson să facă un asasinat în Turcia. Atunci când lovitura de stat a eșuat, el ar fi fost evacuat în Grecia în grabă, pentru a acoperi puciul eșuat.
Evenimentul legat de workshop a fost anunțat în mod public cu luni înainte, și nu a existat nici un secret, nimic, despre evenimentul academic, care a avut loc în parteneriat cu o instituție de prestigiu din Turcia, Global Political Trends Center. Povestea a fost anchetată de parlamentarii partidului de guvernare și chiar a determinat un procuror să lanseze o anchetă referitor la provenineţa falselor acuzații.
Nu ducem lipsă de exemple referitoare la modul în care jurnaliștii au fost vizați de guvernul turc într-o campanie sistematică și susținută, în scopul de a discredita activitatea acestora și de a îi intimida sau de a îi forța pe aceștia, deliberat, la tăcere.
Am fost, de asemenea, victima unei astfel de campanii în urma asasinării ambasadorului rus Andrei Karlov, luni, în capitala Turciei, atunci când hack-urile pro-guvernamentale au difuzat o afirmație falsă că asasinul în vârstă de 22 de ani, Mevlüt Mert Altintas, a locuit în apartamentul meu din Ankara.
Această afirmație absurdă a apărut mai întâi de la trolii de pe Twitter ai lui Erdoğan, a fost preluată de către propagandiștii guvernului și apoi a fost făcută publică pe site-urile și edițiile imprimate ale presei pro-guvernamentale.
Dovezi zdrobitoare ale minciunilor îndrugate de presa pro Erdogan
Aceștia au pus în circulaţie chiar și un document care indica adresa asasinului. Nimeni nu s-a deranjat să verifice întrebându-mă şi pe mine, desigur, pentru a verifica dacă adresa îmi aparținea.
Poliția a percheziționat două case din Ankara, care au fost utilizate și locuite de asasin, însă nici una dintre acestea nu avea nimic de-a face cu apartamentul meu. Între timp, a trebuit să postez adresa mea pe Twitter așa cum apare în evidențele oficiale, doar pentru a respinge aceste afirmații fanteziste.
Am înțeles motivația din partea regimului Erdoğan și serviciilor sale de informații care încearcă tot posibilul pentru a submina credibilitatea și munca mea de o viață de jurnalism având in vedere că am demascat relațiile lor de afaceri dubioase cu tot felul de grupări islamiste radicale, inclusiv Statul Islamic Irak și Levant (ISIL), precum și al-Qaida și filialele și grupurile dizidente ale acesteia.
De fapt, cu doar trei zile în urmă, înainte de moartea tragică a diplomatului rus, am scris o analiză foarte lungă pentru portalul de știri online Turkishminute.com, care detaliază modul în care ambasadele străine se află în risc în Turcia.
Am arătat modul în care Erdogan și agenția de informații MIT au orchestrat mitingurile în fața clădirilor de ambasade și consulate, au mobilizat ramurile de tineret și femei ale partidului de guvernământ pentru a trimite un mesaj către aliații și partenerii din Turcia și uneori au lăsat chiar și grupuri radicale să demonstreze.
Chiar am menționat că o figură cunoscută afiliată la Nusra a condus marșuri în trecut la ambasadele rusești, americane și franceze.
Acest bărbat, pe nume Umut Ömer Belül, a fost arestat și acuzat de strângere de fonduri și de recrutare de jihadiști pentru al-Qaeda, dar apoi a fost lăsat să plece de regimul Erdogan.
Cu doar o săptămână înainte de uciderea trimisului rus, guvernul a permis Hizb ut-Tahrir, un grup religios armat declarat ilegal în Turcia, să demonstreze în fața Consulatului General Rus de la Istanbul.
Politica „uşilor deschise” promovată în Turcia actuală referitor la jihadişti şi alţi terorişti
După ce am examinat zeci de cazuri legate de ce fac jijadiştii ISIL din Turcia și am citit dosarele de acuzare și mii de pagini de înregistrări wiretap, sunt convins că există o politică nedeclarată de „ușă deschisă” în vigoare, permițând figurilor radicale să se plimbe liberi prin sistemul de justiție penală.
Niciun procuror sau judecător nu este în măsură să se ocupe în mod eficient de figuri islamiste radicale, din cauza fricii lor de a fi demiși și arestați în baza acuzațiilor anti-guvernamentale.
Cu toate că acest complot recent împotriva mea pare să fi fost dejucat rapid, în 24 de ore, atunci când faptele nu se potrivesc cu conspirația, asta nu înseamnă că sunt declarat nevinovat. Așa cum Erdoğan a închis alți critici prin false acuzații, martori falși și dovezi falsificate, jurnaliștii de opoziție ca mine se pot confrunta mereu cu noi planuri sinistre imediat după colț.Cred că mă voi descurca atunci când îmi vor ieși în cale
Am primit numeroase amenințări cu moartea în ultimele zile in afara de cele obişnuite, pe care le primesc în fiecare zi, ceea ce sugerează că o campanie organizată este în curs, pentru a mă intimida să mai vorbesc cu voce tare. Îmi dau seama că nu există nici un recurs efectiv rămas pentru a remedia această nedreptate comisă asupra mea în sistemul judiciar din Turcia, autocrat şi dictatorial .
Cu toate acestea, refuz să cedez în fata acestei terori, a unei campanii de teamă, aparent, alimentată de Erdoğan și huliganii săi islamiști. Sunt hotărât să continui expunerea rufelor lor murdare și fărădelegilor în materie de guvernare și să creez o evidență istorica în vederea și speranța că într-o zi acești escroci vor fi trași la răspundere pentru ceea ce au făcut Turciei, aliaților și partenerilor.
SURSA: https://www.turkishminute.com/2016/12/20/opinion-journalist-refuse-intimidated/