Istoricul Kemal Karpat, personalitate marcantă a mediului academic universal, a murit la vârsta de 96 ani, în Statele Unite ale Americii, unde îşi avea reşedinţa. Comunitatea musulmană a pierdut reprezentantul care a dus România în birourile preşedinţilor americani. „Am păstrat limba română oriunde m-am dus şi am harta Dobrogei pe perete, în biroul meu“, spunea profesorul Karpat. El îşi luase numele după munţii Carpaţi.
Profesorul universitar dr. Kemal Karpat a murit miercuri, 20 februarie 2019, într-un spital din Madison, Wisconsin, localitate unde îşi avea reşedinţa. Istoricul şi politologul de talie mondiale avea vârsta de 96 ani. Impresionant este faptul că, plecat de acasă de la vârsta de 18 ani pentru a studia la Istanbul, Kemal Karpat nu s-a dezis niciodată de ţara lui. Ca să îşi afirme apartenenţa, el şi-a luat numele după Munţii Carpaţi, care simbolizau pentru el dârzenia, demnitatea, rezistenţa în faţa vicisitudinilor. „Am creat Carpaţii mei. Am păstrat limba română oriunde m-am dus. Dobrogea este un locaş sfânt. În camera mea de lucru atârnă pe perete harta Dobrogei. Zilnic revăd astfel locurile natale dragi mie“, a declarat el pentru ziarul „Adevărul“.
POVESTEA UNUI DESTIN EXTRAORDINAR
Se spune că numele pe care-l porţi îţi influenţează destinul, iar numele pe care îl alegi te poate defini. Fiu al imamului Hüseyin oglu Haşim, Mehmet Kemal (cum este trecut pe certificatul de naştere) sau Kemal Haşim Ömer (pe numele său complet) s-a născut în satul dobrogean Armutlia (Turda de astăzi), de lângă Babadag, la 15 februarie 1925. Când a terminat cursurile Seminarului Musulman din Medgidia, în 1942, Kemal pleacă la Istanbul, pentru a studia Dreptul. În 1946, cu un an înainte de absolvire, ia o decizie majoră: îşi schimbă numele de familie în Karpat. „În străinătate treceam printr-o serie de greutăţi, cu oameni care încercau să mă exploateze şi să-mi pună frâne în dorinţa mea de a studia. Eu am fost un om liber, care am spus ce am gândit, fără frică, fără rezerve. Unora nu le plăcea. Am vrut un nume simbolic, care nu se pleacă la nimic, care stă dârz în faţa greutăţilor, a ameninţărilor, să-şi păzească demnitatea. Şi în acelaşi timp am dorit un nume care să amintească de originea mea, de locul natal, de România. Mi-am luat numele după Munţii Carpaţi. Deşi să vă spun drept, până atunci nu văzusem Carpaţii, am creat Carpaţii în mine. Am creat Carpaţii mei. Şi am devenit un fel de munte. Toată familia mi-a urmat gestul“, mărturiseşte profesorul tătar. Cariera sa internaţională, care urmează după acest moment, este prodigioasă. Confirmarea definitivă o primeşte odată cu invitarea la Casa Albă, la Washington, unde cei mai puternici oameni ai lumii, preşedinţii Statelor Unite ale Americii, îi cer sfatul.
CUNOSCUT MAI ÎNTÂI ÎN SUA
Prima carte a profesorului Kemal H. Karpat a fost publicată în America, în anul 1959, pe când dobrogeanul avea numai 34 de ani, la editura Princeton. Volumul „Istoria democraţiei în Turcia“, în care descria societatea turcă, avea să fie o lucrare de căpătâi pentru lumea musulmană. Erau 600 de pagini de analiză amănunţită, constituind opera prin care Kemal Karpat s-a afirmat ca un specialist redutabil în politologie. Cartea a schimbat concepţiile Occidentului despre misterele Orientului. „Eu am fost întâi cunoscut în America. Cartea analiza trecerea Turciei la democraţie, era un studiu amănunţit al vieţii politice şi o critică a sistemului de guvernare. S-a spus că este prima carte care descifrează enigma politicii interne turceşti. Că aşa era socotită – o enigmă. Acea bombă m-a lansat. Am fost pus pe lista neagră. Din fericire, eram deja profesor universitar în America, aveam o poziţie solidă, nu mă puteau atinge decât când eram în Turcia.
Dar nu s-a întâmplat nimic, mai erau oameni cu cap care au gândit obiectiv şi au realizat că eu doresc binele Turciei. Se întâmpla în 1959. Nu-mi vine să cred cât timp a trecut de atunci… Cartea a fost tradusă în turceşte şi încă se mai tipăreşte. Între timp am mai scris 20 cărţi, iar noua carte va fi publicată în curând, având ca tematică Turcia şi Asia centrală“, descrie profesorul Karpat pentru „Weekend Adevărul“.
CHEMAT LA CASA ALBĂ
La începutul anilor ’80, cu o carieră academică de prestigiu şi cu numeroase volume tipărite, profesorul Kemal H. Karpat era deja o somitate în domeniul său. Administraţia de la Washington l-a solicitat să facă parte din echipa de specialişti care să acorde consultanţă preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter.
„În anul 1980 am fost chemat, împreună cu mai mulţi specialişti, la Casa Albă. Cu un an înainte, izbucnise revoluţia din Iran, în care şahul Mohammad Reza Pahlavi, care era mare prieten al Americii, fusese forţat să abdice, iar ayatollahul Ruhollah Khomeini trecuse la putere. Între timp, se iviseră alte mişcări din Orientul Apropiat şi am fost întrebat de ce se nasc aceste mişcări, care este cauza lor“, îşi aminteşte profesorul Kemal Karpat.
În cartea sa biografică, „Râul care străpunge muntele“ (în turcă, „Dagı Delen Irmak“), tipărită în limba turcă la Istanbul, profesorul Kemal Karpat descrie experienţa de la Casa Albă. Invitat de preşedintele Jimmy Carter să discute despre Orientul Mijlociu şi revoluţia iraniană, politologul a făcut parte dintr-o echipă de specialişti selectaţi de administraţia de la Washington.
„Erau acolo 14 specialişti, pe care îi cunoşteam. Carter, cel mai puternic preşedinte al lumii, preşedintele Americii, a intrat în cameră şi ne-a spus următoarele: «Noi nu ştim ce se întâmplă în lumea islamică şi în mod special în Iran. Nu prea putem înţelege. Dar noi vrem să întâmpinăm aceste schimbări cu stăpânire de sine. Nu vrem să ne certăm cu lumea islamică, nu avem astfel de intenţii, vrem doar să înţelegem, de aceea v-am invitat.»
Am stat acolo şi am vorbit, fiecare a spus câte ceva. Când mi-a venit mie rândul, am spus următoarele: «După cel de-Al Doilea Război Mondial, centrul Orientului Mijlociu a fost lumea arabă. Astăzi acest aspect se schimbă, aşa cum a fost în trecut, turcii şi persanii vor deveni principalii vectori ai istoriei islamului. Timp de 1.000 de ani, ei au condus această istorie. În ultimii o mie de ani, în primul rând turcii şi apoi persanii au fost cei care au dat direcţie istoriei Islamului; acum, lucrurile reintră în normal». Bineînţeles că aceste idei ale mele nu au fost pe placul colegilor mei arabi care erau invitaţi la aceeaşi şedinţă“, relatează profesorul Karpat.
PUNTE ÎNTRE LUMEA MUSULMANĂ ŞI AMERICANI
Nu a fost singura dată când cercetătorul originar din Dobrogea a fost chemat la Casa Albă pentru consultări. Şi succesorul lui Jimmy Carter, preşedintele Ronald Reagan, a apelat la sfaturile sale.
„Participam des la Washington, la conferinţe, împreună cu ambasadorii. Am explicat celor mai puternici oameni ai lumii originea protestelor, care erau asemănătoare situaţiei de acum din Siria şi din Irak şi din alte părţi, o răscoală împotriva imperialismului european sau american. Dar nu este o răscoală ca în timpurile vechi, în care conducerea este în mâna câtorva intelectuali, ci în mâna poporului. Sensurile democraţiei, precum egalitatea şi standardul înalt de viaţă, intraseră în popor. Popoarele musulmane nu mai vor să fie conduse de o mână de aristocraţi, oligarhi, ci vor să participe la guvernare“, ne-a argumentat Karpat.
De la acele întâlniri la nivel înalt, profesorul Karpat păstrează pe undeva, prin casa din Istanbul, nişte fotografii cu iscălitura lui Carter, Reagan, Bush, Obama. „Legătura mea cu preşedinţia Statelor Unite ale Americii nu contează prea mult pentru mine. Nu eram colaborator permanent la Casa Albă, nu am mers acolo pentru nume sau pentru faimă. Dar aveau nevoie de experienţa mea şi am vrut să fiu o punte între lumea musulmană şi cea americană“, ne explică el.
„Chiar în anii regimului comunist, profesorul Karpat a sprijinit legăturile României cu Statele Unite ale Americii şi a acţionat pentru obţinerea clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România la acea dată“, arăta în iunie 2001 deputatul Sali Negiat, parlamentar din partea Uniunii Democrate Turco-Tătare din România.
„AM ÎNVĂŢAT DIN PRIMII ANI FOARTE BINE ROMÂNA“
Profesorul Kemal H. Karpat are cetăţenie turco-americană şi îşi împarte timpul între cele două reşedinţe din Madison-Wisconsin, SUA şi Istanbul, Turcia. A fost căsătorit cândva, în Turcia, dar nu are copii. Dar legătura cu România este permanentă. De altfel, nepotul său Medeni face naveta între Istanbul şi România, pentru că lucrează aici.
Despre anii de şcoală petrecuţi în România, Kemal H. Karpat îşi aminteşte cu acurateţe sentimentele trăite. Educaţia şi erudiţia dovedite din copilărie i-au uimit pe dascăli şi pe colegii săi. „Toţi cei care mă cunoşteau spuneau: «Acest copil are un viitor strălucit în România». Scriam şi vorbeam foarte bine româneşte. Oamenii îmi făceau complimente spunându-mi: «Tu vei contribui la dezvoltarea literaturii române»“, povesteşte Karpat în cartea sa biografică.
În acelaşi volum, profesorul Karpat detaliază modul în care personalitatea sa s-a format în Dobrogea multiculturală. „Eu am trăit sub administraţie românească, dar în acelaşi timp am fost tot timpul sub influenţa culturii pure şi a comunităţii turco-otomane. Pe de o parte, mi-am însuşit cultura poporului şi a familiei în care trăiam, iar pe de altă parte, am intrat în contact încă de mic cu cultura dominantă a administraţiei politice, şi anume cultura occidentală românească. Deoarece îmi plăcea foarte mult să citesc, răsfoiam orice carte, revistă sau ziar care îmi trecea prin mână, am învăţat din primii ani foarte bine limba română“, povesteşte Kemal H. Karpat.
„Nu mă simt străin nicăieri”
Profesorul care se apropie de un secol de viaţă are nostalgia locului natal. „Întotdeauna mă gândesc cu drag la România. Când am părăsit ţara, într-un fel eram deja format, educaţia mea a fost înfăptuită în şcolile din Dobrogea. Armutlia e la 10 kilometri de Babadag. Acum se cheamă Turda. Era un sat foarte vechi, ca multe din Dobrogea şi din România. A fost menţionat şi de Evlia Celebi, vestitul călător al veacului XVII, care pomeneşte de aşezările pe care le-a cutreierat prin Dobrogea: Babadag, Camber, Başcîi. Acum Camber se cheamă Mihai Bravu, Başcîi este Nicolae Bălcescu… Atunci, 90% din populaţia Dobrogei era turcă. Aşa este soarta lumii. Nimic nu e permanent, deşi noi vorbim ca şi cum vom fi permanenţi. Totul se schimbă. Ne luptăm contra eternităţii“, gândeşte cu voce tare Kemal Karpat.
A reuşit să-şi revadă locurile natale după 16 ani de diaspora. „Era în 1958 şi am mers în sat să caut moara, grădina părintească. Nu mai rămăsese nimic. Regimul comunist, care introdusese colhozul şi colectivizarea, distrusese tot. Am vrut să mai găsesc un pic din fericire, din trecut, dar n-am găsit decât distrugere şi moarte. Oamenii cu care crescusem fuseseră prigoniţi, bătuţi, prăpădiţi. Ai mei, fratele, mama, trei surori cu familiile lor, toţi au rămas în România. Eu am plecat singur, la 18-19 ani, cu un geamantan. Restul familiei a venit în Turcia în 1967. Este o trăsătură personală a mea, mă ataşez de locurile unde am făcut sau am trăit ceva. Ataşamentul faţă de Dobrogea este puternic. Aş fi vrut să am casa mea la Babadag, unde să stau o lună, două pe an…“, regretă profesorul.
La aproape un veac de viaţă, Kemal H. Karpat, plecat tânăr din Dobrogea pentru a vedea lumea, îşi păstrează crezul care l-a animat dintotdeauna. „În viaţa mea am avut o mare idee: să înfăptuiesc ideile. Am trăit satisfacţia curiozităţii. Să vezi locuri noi, să cunoşti oameni care vorbesc o altă limbă, să afli o altă cultură. Să-ţi dai seama că, deşi avem diferenţe de culoare, identitate, etnie, religie, suntem, de fapt, la bază, la fel! Chiar dacă venim din China, Mongolia, România sau Franţa. Este important să împărtăşeşti umanitatea, omenia, oriunde ai fi, orice limbă ai vorbi. Eu, unul, nu mă simt străin nicăieri. Dar oricât de puţin aş sta în România, o zi-două, dacă nu dau o fugă până la Babadag, parcă nu am fost deloc în ţară. Pentru mine, Dobrogea înseamnă acasă.“
ÎN PAUZE, LA ŞCOALĂ: „SĂ ÎNCEAPĂ RĂZBOIUL ROMÂNO-TURC!“
Kemal Karpat rememorează cum decurgeau orele de la şcoală, în care învăţau despre istoria României. „În timpul orelor, când vorbeau despre istorie, românii spuneau astfel: «Când armata română a înaintat, l-a distrus astfel pe Sinan Paşa». Învăţătorul se emoţiona şi continua să povestească cum românii i-au învins pe turci. Nu spuneau «i-am învins pe otomani», ci «i-am învins pe turci». Şi noi în clasă eram patru-cinci turci. Când ieşeam în pauză afară, ne luam la bătaie, spunând: „Veniţi încoace. Să înceapă războiul româno-turc! Hai să vedem cine este mai tare!», îşi aminteşte profesorul în volumul biografic.
Kemal Karpat se gândeşte zâmbind cum se implica pe vremea când era elev în viaţa artistică a şcolii sale de la Medgidia. „La Seminarul Musulman, în fiecare an se organizau serbări. Se jucau piese de teatru, se cânta, se spuneau poezii. Eu am jucat un rol important în organizarea acestora. După un timp, împreună cu câţiva prieteni, am stat şi ne-am gândit: «Noi facem toate acestea, dar oare nu putem să transformăm aceste piese, cântece, în ceva mai practic?». În Medgidia exista o şcoală turcă. Era o clădire în stare proastă, cu geamurile sparte. Am vorbit cu colegii şi am stabilit să punem în scenă o piesă de teatru la care intrarea să fie contra cost, iar banii obţinuţi să îi folosim pentru repararea şcolii turce. Aşa am pus în scenă două piese“, notează profesorul în biografia sa.
Pentru „Weekend Adevărul“, politologul explică nivelul de performanţă la care ajunsese elevul Kemal: „Vorbeam perfect, fără accent, româna. Eram la curent cu tot ce se petrecea, eram foarte iniţiat în literatura română. Citisem toate operele literare principale din România – nuvele, schiţe, romane. Sadoveanu, Rebreanu, Eminescu, Coşbuc, Alecsandri, Topîrceanu. Pe de altă parte, societatea românească de atunci şi chiar de azi făcea deosebiri etnice… Fiecare era turc, rus, bulgar, grec. Aşa era şi pe timpul otomanilor, greutatea era pe originea etnică. Eu mă consider un individ, în primul rând. Sunt un om, înainte de toate. Alte denumiri sunt de o valoare secundară. Acesta nu este un mod de gândire în România sau Turcia, unde încă omul aparţine unei comunităţi sau unei religii. Ceea ce facem, facem ca indivizi“.
„CUM SĂ IA TURCUL ĂSTA 9 LA FRANCEZĂ?“
În Babadag erau mai multe comunităţi: evrei, greci, armeni, ruşi, români, bulgari. În copilăria lui Kemal Karpat, Babadagul avea 6.000-7.000 de locuitori. Era un oraş specific otoman, multicultural, multireligios.
Prima întâmplare, pe care am trăit-o la liceu în Tulcea, a avut o influenţă mare în ceea ce priveşte viaţa şi cariera mea. Într-o zi eram la ora de franceză, la care, în afară de mine şi băiatul cadiului (n.r. – judecător musulman) din clasa a patra de liceu, nu participa niciun turc. Eu eram în prima clasă. Numele meu fiind Kemal, într-o clasă de patruzeci de elevi, eu fiind singurul turc, tot timpul ieşeam în evidenţă.
Lecţia de franceză era dată de «Albinet Dede» (bunicul Albinet). La prima lecţie ne-a învăţat cuvinte şi expresii precum «aceasta este o fereastră, acesta este un tavan, aceasta este o duşumea». Apoi a spus: «Hai să vedem dacă dintre voi ştie cineva toate acestea». S-a uitat pe listă şi i-a sărit în ochi numele meu. A spus: «Kemal, vino şi spune în franceză ceea ce îţi spun eu».
Profesorul a început: «Aceasta este o uşă», «Aceasta este o fereastră». Eu îi răspundeam imediat în franceză. Desigur, profesorul şi ceilalţi nu ştiau că familia mea mă meditase la franceză şi învăţasem toate acestea. De aceea, pentru mine nu fusese nicio problemă să repet ceea ce îmi ceruse profesorul. Profesorul s-a minunat, m-a felicitat şi mi-a dat nota 9.
Acesta a fost un eveniment important în şcoală. Chiar dacă numele meu este Kemal, toată lumea mă striga «Turcul». «Turcul ăsta din clasa noastră a ştiut totul la franceză şi a luat 9». Apoi au început comentariile: «Cum să ia turcul ăsta 9 la franceză? Nu cred că a ştiut. De ce i-a dat profesorul 9? Probabil că l-a mituit pe profesor şi de aceea a luat 9», se amuză profesorul Karpat.
Profesorul se mândreşte în străinătate cu contribuţia sa la cunoaşterea istoriei Dobrogei, a României, a Imperiului Otoman. În cartea sa biografică, el povesteşte interlocutorului Emin Tanriyar: „Eu le-am spus românilor: «Statul otoman nu a alipit niciodată Ţara Românească şi Moldova. În Balcani, Dobrogea a fost teritoriu otoman. În Moldova şi Ţara Românească, chiar dacă existau funcţionari otomani sau paşă, conduceau domnitorii aleşi de către boierii locali. (…)
De aceea le-am spus că românii trebuie să îşi cunoască mai bine istoria. S-au publicat articole pe acest subiect, iar românii au fost foarte mulţumiţi. Au declarat că «am aflat din gura unui turc adevărata istorie a României» şi m-au decorat. Am fost decorat de două ori pentru «servicii aduse în cunoaşterea istoriei României»“.
După câteva decenii de la plecarea sa din ţară, recunoaşterea autorităţilor din România pentru fostul elev al şcolii dobrogene a fost exprimată în cadru oficial. La 9 octombrie 1998, profesorul universitar doctor Kemal Haşim Karpat de la Universitatea Wisconsin din SUA devenea Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa.
Distincţia a fost acordată la propunerea altui renumit profesor dobrogean de etnie tătară, dr. Tasin Gemil, care activa pe atunci la Constanţa, iar acum este directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Data de 9 octombrie 1998 a fost specială pentru musulmanii din Dobrogea. În aceeaşi zi, prof. Tasin Gemil a fost numit ambasador al României în Republica Azerbaidjan. Era prima numire a unui ambasador din rândul populaţiei turco-tătare din România.
Apoi, în toamna lui 2012, Kemal H. Karpat a primit o nouă distincţie: cetăţean de onoare al municipiului Medgidia.
Titlul i-a fost acordat în şedinţa festivă din 2 septembrie 2012, de ziua atestării oficiale a Medgidiei.
„Mă simt onorat pentru această distincţie şi ţin în sufletul meu dragostea pentru acest oraş, unde am învăţat primele idei ale culturii şi alte ştiinţe de ale căror învăţăminte am beneficiat toată viaţa. Mă simt întinerit ori de câte ori vin aici, în Dobrogea şi în Medgidia. Anii albi se pierd, mă simt ca băiatul de 18 ani care a terminat seminarul şi a plecat de aici în lume. Aş vrea ca vizitele mele să fie mai dese şi mai lungi, dar ocupaţiile mele academice nu îmi permit să stau decât câteva ore, momente ce vor rămâne în mintea şi sufletul meu ca ceva de neuitat. Ce fericit este cel ce poate spune «Sunt medgidian!»“, a rostit profesorul Kemal Karpat, la vizita făcută în luna noiembrie 2012, la Primăria Medgidia. „Lucrările lui Kemal Karpat au influenţat evoluţia Turciei“ Profesorul universitar doctor Tasin Gemil a fost impresionat încă din şcoală de renumele înaintaşului său. El l-a propus pe profesorul Kemal H. Karpat să primească titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj Napoca. Ceremonia va avea loc la proxima vizită a academicianului în România, în primăvara 2015.
„LUCRĂRILE LUI KEMAL KARPAT AU INFLUENŢAT EVOLUŢIA TURCIEI“
Profesorul universitar doctor Tasin Gemil a fost impresionat încă din şcoală de renumele înaintaşului său. El l-a propus pe profesorul Kemal H. Karpat să primească titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj Napoca. Ceremonia va avea loc la proxima vizită a academicianului în România, în primăvara 2015.
„Numele profesorului Kemal Karpat îmi este cunoscut încă din perioada liceului, de la Medgidia. Absolvenţii seminarului musulman, inclusiv foştii directori, vorbeau cu mândrie despre cel ajuns profesor în universităţi americane.
Teza sa de doctorat, intitulată «Turkey’s Politics: The transition to a Multi-Party System» (n.r. – «Politica Turciei: Tranziţia către un sistem multi-partinic»), susţinută în 1956 la Universitatea din New York şi publicată în 1959, a avut efecte social-politice mult mai mari în Turcia. Se crede că această carte a lui Kemal Karpat a avut un rol însemnat în declanşarea Revoluţiei din mai 1960, care a dus la înlăturarea regimului partidului unic.
Relaţiile sale de lungă durată cu viitorul preşedinte Suleyman Demirel şi viitorul prim-ministru Bulent Ecevit datează exact din anii 1960, când lucrările lui Kemal Karpat au influenţat efectiv evoluţia Turciei şi apropierea ei de Occident, îndeosebi de SUA“, arată Tasin Gemil, istoricul dobrogean de origine tătară. Tânărul profesor Metin Omer predă cursul universitar de istorie şi civilizaţie tătară la Universitatea Ovidius din Constanţa. Absolvent de Istorie şi doctorand la Universitatea Hacettepe din Ankara, Metin Omer (27 ani) provine din Medgidia, fără a avea vreo legătură de rudenie cu profesorul Kemal Karpat, născut Kemal Ömer. Istoricul a tradus pentru „Weekend Adevărul“ pasaje esenţiale din cartea biografică „Râul care străpunge muntele“ a profesorului Karpat, publicată în limba turcă, în care acesta îşi povesteşte viaţa.
„Am fost puternic influenţat de gândirea, opera şi personalitatea lui Kemal Karpat. Nouă, celor din Medgidia, ne place să-l identificăm cu urbea noastră. Medgidia se poate mândri că a contribuit la formarea unei personalităţi de talie mondială. Şi mai am un motiv de respect. Tema pe care am ales să o cercetez în cadrul studiilor doctorale, «Emigrarea din România în Turcia», m-a apropiat şi mai mult de viaţa renumitului om de cultură, el devenind cumva obiectul cercetărilor mele. Înţelegând greutăţile pe care a fost nevoit să le treacă şi văzând abnegaţia cu care şi-a atins scopurile tot timpul în viaţă, nu pot decât să mă declar un umil şi veşnic admirator al profesorului Kemal Karpat“, declară istoricul tătar Metin Omer.
Amintirile din şcoală ale lui Kemal Karpat, consemnate pentru posteritate în volumul biografic „Râul care străpunge muntele“, sunt vii şi acum. Poate nu întâmplător, istoricul de talie mondială s-a născut lângă Babadag, la Armutlia (Turda), aşezarea unde au descălecat în anul 1260 tătarii conduşi de Sari Saltuk Dede (Baba), dervişul trimis în Dobrogea pentru răspândirea religiei islamice. „Prezenţa turcilor la Babadag este atestată documentar în anul 1262, când aici exista o colonie de circa 10.000-12.000 de turci“, menţionează Muftiatul Cultului Musulman din România.
Puţină istorie: în anul 1484, sultanul Baiazid a poruncit să fie construit la Babadag un mausoleu în onoarea lui Sari Saltuk, care murise în 1297. Mormântul lui Saltuk din Babadag este acum obiectiv istoric, fiind restaurat de autorităţile române şi turce. Inaugurarea sa a avut loc cu ocazia vizitei premierului turc Recep Tayyip Erdoğan, la 26 septembrie 2007. Babadag înseamnă în turcă „Muntele Tatălui“ şi a fost cândva cel mai important oraş al Dobrogei otomane. Între anii 1677 şi 1678, reşedinţa Paşei s-a mutat chiar de la Silistra la Babadag.
Cercetător la Harvard Numele: Kemal H. Karpat
Data şi locul naşterii: 15 februarie 1923, Armutlia (astăzi Turda, comuna Mihai Bravu)
Studiile şi cariera: În 1942, absolvă Seminarul Teologic Musulman din Medgidia. La finele anilor ’40, absolvă Facultatea de Drept a Universităţii din Istanbul şi obţine titlul de Doctor în drept public şi politic la Universitatea din Istanbul. În 1950 pleacă în SUA, unde ia masterul la Universitatea din Washington.
Îşi începe cariera academică, din postura de asistent universitar (1950-1953). Primeşte titlul de Doctor al Universităţii din New York în 1957, unde ulterior va fi profesor guvernamental (1962-1967). Este cercetător ştiinţific la Universitatea Harvard (1960-1961).
În 1967 devine profesor la Universitatea Wisconsin, de unde a ieşit la pensie, în 2003, la vârsta de 80 de ani şi cu titlul academic de „distinguished professor“. În 1972 este cercetător la Centrul pentru Studii Internaţionale de la Universitatea Princeton. Locuieşte în: Madinson, SUA şi Istanbul, Turcia.