Un fost diplomat concediat prin decret guvernamental după puciul eșuat din 15 iulie 2016 a vorbit într-un interviu inedit cu jurnalista Ruth Ben-Ghiat, pentru portalul Lucid, despre modul de funcționare a sistemul de conducere a lui Erdogan.
Președintele turc, Recep Erdogan, care visează la califat și să fie sultan, joacă în limitele oferite de occident și abordează subiecte sensibile pentru a câștiga susținerea cetățenilor.
Ali Dinçer, care a fost diplomat la Ministerul de Externe și locuiește în prezent în exil, în Belgia oferă mai multe detalii pe acest subiect.
Cum se încadrează Erdogan în panorama autocraților? Uneori retorica lui despre dorința de a fi următorul lider al lumii musulmane îmi amintește de Muammar Gaddafi.
Nu cred că Erdogan este complet dezordonat sau nu are legătură cu realitatea în sensul în care era Gaddafi. Când vorbim despre autocrați, avem tendința să-i considerăm complet scăpați din minte, poate pentru că figuri precum Adolf Hitler s-au dublat în fața adversității și au făcut mișcări nebunești care le-au amplificat problemele. Dar cred că Erdogan este mult mai rațional de atât.
Lui Erdogan îi place să împingă situația pentru a vedea cât de departe poate ajunge. Dar, de mai multe ori, el a dat înapoi în fața reacțiilor grave, fie din Statele Unite, fie din europeni și chiar din Rusia. Cred că știe unde să se oprească, atâta timp cât știe unde sunt liniile roșii. Problema este că, adesea, ceilalți actori din relațiile internaționale, în special democrațiile, nu sunt dispuși să meargă în continuare pentru a trage acele linii roșii.
Și acesta este ceea ce oferă autocraților ca Erdogan spațiul lor de manevră. Erdogan operează în vidul dintre lacunele sistemului internațional și autocontrolul inerent al democrațiilor, precum cele din UE, ceea ce îi dă impresia că europenii sau Washingtonul nu vor lua măsuri.
Oamenii se întreabă întotdeauna de ce autocrații sunt populari cu oamenii lor. Care este apelul lui Erdogan pentru susținătorii săi?
Naționalismul este un sens identitar fondator în Turcia, în sensul că libertatea respectivă este o valoare fundamentală pentru Statele Unite. Este ceva cu care, de cele mai multe ori, turcii sunt de acord, cum ar fi nerecunoașterea genocidului armean. Acest șovinism și retorica aprinsă care vine cu el este ceva care este împărțit între 90% dintre turci, indiferent dacă sunt seculari sau religioși. Erdogan uneori folosește acest lucru. Îi place să vorbească despre vremurile în care femeile cu batic nu aveau voie să se înscrie la universități.
De asemenea, el le reamintește oamenilor ce mizerie era țara când era condusă de coaliții. Este corect de fapt, deoarece în perioada coaliției a existat multă turbulență, atât în ceea ce privește economia, cât și politica. Îmi amintesc de criza economică din 2001, oamenii au dat faliment în jurul nostru și Erdogan a adus o stabilitate mai mare.
Fără libertatea, fără drept la justiție
Dar în acea perioadă a coalițiilor ne-am bucurat poate nu de o democrație liberală perfectă, ci de un relativ sentiment de libertate, deoarece puterea nu era centralizată. Îmi amintesc că oamenii au putut critica public liderii, inclusiv prim-ministrul, iar revistele au putut publica desene animate politice. Și când ai fost victima unei nedreptăți, ai putea spera să obții dreptate de la instanțe sau alte instituții, care erau cel puțin parțial funcționale.
Acum există această nouă generație care va fi eligibilă pentru vot la următoarele alegeri. Și nu au văzut niciodată pe nimeni la putere în afară de Erdogan. Și cred că, împreună cu ei, pierde din ce în ce mai mult apelul, sondajele sugerează că sunt mai puțini cetățeni care să voteze pentru el, deoarece mesajul său despre haosul guvernului de coaliție și despre asigurarea stabilității nu funcționează cu ei. Acești tineri sunt, de asemenea, foarte activi pe rețelele de socializare și își pot compara cu ușurință nivelul de trai cu colegii lor din Europa.
Ali Dinçer a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe între 2014 și 2016. A fost unul dintre aproximativ 2000 de diplomați epurați.