„Dezbaterea de astăzi simbolizează închiderea expoziţiei care a fost deschisă la Casa Minovici în martie şi se va închide pe 31 iulie. (…) A fost, într-un fel, o încununare a unor discuţii pe care le-am avut de-a lungul acestei perioade cu anumiţi cercetători şi academicieni şi profesori din România care se ocupă de subiecte similare – sociologi, medici, istorici ai ideilor, istorici.
Această discuţie a fost pentru noi un mod de a ne pune împreună gândurile despre ceea ce a însemnat acest moment, unic într-un fel, de a lucra împreună oameni din discipline atât de diferite, de a gândi împreună şi de a discuta subiecte care sunt de foarte mare actualitate şi care cred că merită discutate mult mai des, pentru că acestea sunt subiecte care revin constant în atenţia publicului – ideea de naţiune, ideea de rasă, xenofobia, rasismul, lucruri care în contextul politic actual sunt de mare importanţă”, a declarat istoricul Marius Turda.
„În România, în mezoregiunea sa istorică, marele proiect al naţiunii etnice omogene a fost considerat adesea mai convingător – şi, fiind totul trebuia mereu (re)construit, mai urgent – decât articularea naţiunii politice”, a afirmat Sorin Antohi.
Marius Turda a spus că volumul său tratează cercetarea antropologică românească din perioada anilor ’20-’30, prin această carte având şi intenţia de a educa tânăra generaţie pe un subiect despre care se ştie foarte puţin.
„Inspiraţia pentru a scrie această carte a venit dintr-o muncă de cercetare de peste 20 de ani care s-a ocupat de istoria antropologiei în România şi istoria antropologiei româneşti, pentru că sunt diferite şcoli antropologice în România care sunt germane sau maghiare. Această carte se ocupă de perioada anilor ’20-’30 şi se ocupă în principal cu cercetarea antropologică românească.
Intenţia a fost să demonstrez diversitatea conceptuală, creativitatea ştiinţifică a antropologilor români din perioada anilor ’20-’30, o creativitate care nu se cunoaşte astăzi, care a dispărut din memoria publicului. Pe de altă parte intenţia a fost de a educa într-un fel tânăra generaţie despre un subiect despre care se ştie foarte puţin sau, dacă se ştie, se ştie într-un mod foarte negativ datorită asocierii excesive care se face între antropologie sau cercetarea antropologică şi experimente politice, mai ales în Germania nazistă”, a explicat istoricul Marius Turda.
„Volumul dedicat lui Francisc Rainer, ‘Biografia unui proiect de viaţă’, poate fi asociat unui proiect de ţară pentru că, cel puţin din punctul meu de vedere, aşa am şi încercat să-l prezint şi să-l construiesc în baza surselor pe care le-am găsit în arhivele dedicate lui, faptul că punctul de plecare a unei profesii de succes şi a unei cariere împlinite este să-l legi de ţara ta.
Dacă circumstanţele nu te ajută să creezi circumstanţele treptat pe parcursul dezvoltării tale profesionale astfel încât să reuşeşti să împlineşti punctul pe care tu ţi le-ai propus, nu mă refer aici la diplome neapărat ci la posibilitatea de a dezvolta instrumentul de lucru, să te pună în contact sincron şi permanent cu Occidentul pe profilul profesiei tale şi să poţi plana, să faci acest balans pe tot parcursul vieţii tale. Din momentul acela poţi crea şcoală, poţi crea instituţii, îi poţi pregăti pe cei care vin în spatele tău. Asta este valabil pentru orice tip de profesie, de la medicină la management, de la ştiinţe economice la pedagogie. Rainer a făcut asta din perspectiva antropologiei dar şi a medicinei, pentru că a fost profesor de anatomie patologică”, a declarat Adrian Majuru.