La Editura Şcoala ardeleană, o lucrare semnată de Iacob Naroş* reprezintă în fapt corolarul unei documentări de o viaţă întreagă. Pasiunea pentru subiectul „Liviu Rebreanu „ a autorului este enormă iar apetenţa pentru documentare, coordonarea informaţiilor şi sinteză este excepţional. Această pasiune a autorului,măierean de origine, izbucneşte din faptul că fericita copilărie a lui Rebreanu s-a petrecut chiar la Maieru, pe care l-a denumit idilic (oarecum surprinzător pentru geniul realismului romanesc românesc !)”Cuibul visurilor.”În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite clipe le vieţii mele.Până ce,când să împlinesc zece ani a trebuit să merg la Năsău ,cale de cinci ore cu trăsura,am plâns amarnic,parcă instinctul mi-ar fi spus că nu voi mai avea niciodată bucuria de viaţă ce-am simţit-o în comuna mare, bogată, de la poalele Ineului,cel cu zăpada eternă „ scria Rebreanu.
Este meritul lui Iacob Naroş să reunească laolaltă, într-o formă sistematică , noianul de informaţii despre tot ce ţine de amintirile rebreniene, de menţiunile făcute de acesta referitoare la locul acestei mici copilării, datorate faptului că tatăl său, învăţătorul Vasile Rebreanu se mutase cu familia, acolo, pe Valea Someşului Mare.S-au spus lucruri interesante şi de bun simţ despre iniţiativa autorului măierean , care recidivează în publicaţiile sale dedicate marelui prozator.Dintre acestea , aş cita cele publicate de prozatorul Virgil Raţiu: „Iacob Naroş compune un volum unic în fel său,în care îşi asumă descrierea şi judecarea critică a celor nouă romane semnate de Liviu Rebreanu : Ion, Pădurea spânzuraţilor,Adam şi Eva,Ciuleandra,Crăişorul Horia, Răscoala, Jar,Gorila, Amândoi. „Romanele lui Rebreanu” este cartea vieţii lui Iacob Naroş.” Ce frumos spus !
O documentare impresionantă, o răscolire sistematică prin surse şi izvoare,prin biblioteci şi mărturisirile altora se ordonează într-o carte de restituire literară ambiţioasă şi solidă. „Faţete ale Cuibului visurilor de-a lungul anilor,în diverse interpretări şi viziuni „ iese din mantaua profesorului Sever Ursa, cel care a reuşit la vremea sa să acrediteze la nivel naţional locul aşezării în imagistica colectivă, în ierarhia inspiraţiei scriitorului Rebreanu dar şi a altor autori, trăitori pe acolo ori care îşi au sorgintea pe acea vale ardeleană. Vale care moşteneşte istoria impresionantă a regimentelor grănicereşti din timpul Imperiului habsburgic în care locuitorii au reuşit să-şi păstreze şi independenţa şi renumele, prin faptă, curaj, patriotism şi înverşunare. Istoria literară şi restituirile poate au mai puţină priză la publicul larg, par poate mai puţin spectaculoase dar se adaugă drept pietre fundamentale la edificul literaturii noastre, garanţia rezisteţei culturii noastre în faţa intemperiilor de toate felurilor, a invaziei globalizării unificatoare ori a indiferenţei care riscă să ne cuprindă.
Cleopatra Lorinţiu