Mihai Vacariu
Nu poţi să nu fii cu adevărat trist, să nu simţi că îţi pieri încrederea în umanitate, când vezi o fotografie ca cea care a devenit virală zilele acestea pe reţelele de socializare din Republica Moldova:
Copii plângând în hohote, disperaţi pentru că dascălii lor au fost arestaţi de către guvernul criminal al lui Plahotniuc, apoi expulzaţi în Turcia, în regimul dictatorial şi sinistru al lui Erdogan, unde, cel mai probabil, vor fi torturaţi şi vor fi aruncaţi în puşcărie pe viaţă! Şi toate astea doar pentru că nu sunt de acord cu politica noului Sultan de la Istanbul, şi, mai ales, pentru că îi învaţă pe copii să fie liberi! Sultanul de la Istanbul a înţeles un adevăr simplu: că educaţia este cea mai importantă armă împotriva tuturor dictaturilor, a guvernelor corupte, a sărăciei şi a lipsei democraţiei. Şi acţionează în consecinţă, arestând profesorii din universităţi, dascălii din şcoli şi toată elita intelectuală a Turciei. Este ceea ce au făcut dintotdeauna dictatorii: au inversat valorile, au bulversat societatea, au creat haos, au închis gura presei, au distrus educaţia pentru a stăpâni mai uşor, pentru a-i face pe supuşi să fie mai docili, pentru a rămâne mai mult la putere.
Zilele trecute, guvernul Republicii Moldova a luat o decizie nemaiîntâlnită în Europa: la cererea lui Erdogan, şapte profesori ai licelului teoretic „Orizont“ au fost arestaţi şi expediaţi în Turcia. Liceul este o şcoală de elită a Chişinăului: în 2017, din cele 43 de medalii obţinute de către elevii R. Moldova la olimpiadele internaţionale, 33 au fost câştigate de elevii Liceului Teoretic „Orizont“, iar 65 la sută dintre absolvenţi şi-au continuat studiile la universităţi prestigioase din lume. Culmea este că nu cu mult timp în urmă, chiar şeful parlamentului, Adrian Candu, a avut copilul înscris la acest liceu.
Cei şapte profesori au fost sacrificaţi pentru a mulţumi Sultanul. Guvernul Republicii Moldova şi-a plătit tributul! Presa din Moldova susţine că acest gest a fost, printre altele, plata pentru renovarea clădirii Preşedinţiei de către guvernul Turc. Însă, adevărul este că guvernul lui Plahotniuc se reorientează spre acele guverne care susţin deschis dictaturile şi care resping valorile europene. Întreg flancul stâng al NATO a fost slăbit considerabil, cel mai probabil, cu sprijinul Rusiei, şi, chiar mai rău, aceste ţări se îndreaptă spre dictatură sau, în cel mai bun caz, spre autocraţie. Toţi liderii acestor ţări par să se simtă din ce în ce mai bine împreună pentru că îi unesc aceleaşi ţeluri.
Frăţia dictatorilor, mai mari sau mai mici, din această parte a Europei: Putin (Rusia), Erdogan (Turcia), Orban (Ungaria), Kaczynski (Polonia), Plahotniuc (Republica Moldova) şi, nu departe de aceştia, Dragnea (România) – o frăţie care vrea ruperea de Europa, izolarea popoarelor lor cu toate consecinţele posibile doar pentru că aceşti oameni sunt avizi de bani şi de putere. Oameni care nu vor cu nici un preţ să piardă puterea pentru că ştiu că pierderea puterii înseamnă pierderea libertăţii lor. Iar pentru privilegiile lor sunt gata să sacrifice totul, chiar şi binele poporului lor.
Unul dintre liderii opoziţiei de la Chişinău, Andrei Năstase, preşedintele PDA şi primarul ales al Chişinăului, remarca într-o postare pe Facebook că ieri au fost profesorii turci, mâine „ar putea fi liderii opoziţiei politice şi civice, profesorii şi medicii autohtoni“. În ritmul ăsta, poate că poimâine va veni rândul dascălilor şi profesorilor şi opoziţiei de la noi din România. În acest moment ne gândim că aşa ceva nu ar fi posibil, însă, cine se gândea cu 10-15 ani în urmă că atâtea ţări din Estul Europei vor merge pe această cale, a respingerii făţişe a valorilor democratice, a îmbrăţişării dictaturii? Şi ceea ce este mai îngrozitor este că acest lucru a fost posibil cu largul sprijin al locuitorilor acestor ţări: din ignoranţă, lipsă de educaţie, lipsa unei tradiţii de împărtăşire a adevăratelor valori, a neimplicării indivizilor care înţeleg cât de cât ce se întâmplă în ţară (şi asta doar din comoditate!) etc. etc. Iată cum popoare întregi aleg să meargă senine pe calea pierzaniei. Iar când se trezesc, este mult prea târziu!
Ca cetăţean al Europei şi al României (sora mai mare a Republicii Moldova), mă simt dator să cer scuze celor şapte cetăţeni turci, familiilor lor şi copiilor care au rămas fără dascăli şi să le spun că sunt cu gândul alături de ei! Este tot ceea ce pot să fac.
SURSA: https://adevarul.ro/blogs/mihai.vacariu