Câteva milioane de francezi şi-au desemnat preferinţa prezidenţiabilă la scrutinul organizat de dreapta franceză republicană, de curând, în persoana fostului premier Francois Fillon.
După cum se ştie , contracandidaţii au fost redutabilii Nicolas Sarkozy, fost preşedinte al Franţei şi Alain Juppé, fost prim ministru.
Alegătorii de dreapta au ales însă să-şi pună speranţa învăluită în emoţie şi şarm în Francois Fillon, deşi acesta îi decepţionase pe mulţi în perioada în care fusese premier.
Alura sa de june prim, de catolic convins, de „dreaptă republicană „ de tată de familie şi pilot de curse în timpul liber, toate acestea la un loc
l-au propulsat pe planul unu cu toate că în discursul rostit a făcut referire la o Franţă cum nu a mai fost în ultimii treizeci de ani, trecând cu buretele uşor peste reuşitele lui Jacques Chirac sau chiar ale adversaului săi Sarkozy care a dovedit de altfel, un fair play remarcabil.
Un program economic curajos şi care ar putea scoate Franţa din anchilozarea ei atemporanlă, propune Emmanuel Macron, de care se leagă speranţele unei importante marje din populaţie: centriştii, socialiştii moderni ( să nu uităm că el a fost ministru pe perioada preşedenţiei lui Hollande) o dreaptă liberală şi mai puţin conservatoare.
Nicolas Dupont-Aignan este candidatul care are programul intitulat „Debout la France „ : el cheamă la normalitate, la valori comune împărtăşite, dar şi la controlul frontierelor, stăpânirea procesului imigraţionist ,relansare economică, la ceva ce nu pare a fi nici stânga nici dreapta.Cu şanse realmente foarte , foarte mici, în pofida farmecului personal şi discursului bine articulat.
Ce face stânga aşadar? După ce preşedintele Hollande a declarat că se retrage, nedorind să creeze o situaţia ambarasantă în partid, nerăbdătorul premier Manuel Valls ( despre care s-a spus poate răutăcios dar nu odată cum că ar conduce un guvern de stânga dar cu atitudini de dreapta !) e în fine liber să fiecandidat. Cu corectitudine politică , el demisionează din funcţia de premier şi în locul său devine ,pentru o scurta perioadă evident, Bernard Cazneuve, fost ministru de interior dar şi cel care a trebuit să gestioneze situaţia atât de complicată de după atentatele teroriste, petrecute anul trecut pe sol francez.
Rămâne să urmărim îndeaproape atât primarele socialiste cât şi cursa prezidenţială propriu-zisă. În această cursă, sondajele par astăzi favorabile lui Francois Fillon care,potrivit cifrelor anunţate, ar învinge-o pe Marine Le Pen, reprezentanta dreptei extreme, xenofobe şi antieuropeene.
Cleopatra Lorinţiu