Era o zi înzăpezită de ianuarie, anul trecut în Istanbul, când Ayse, o profesoară de 32 de ani la o școală primară, mama a doi copii, şi-a îmbrăţişat copiii şi le-a spus „la revedere” înainte să-i trimită la școală.
Nu a mai ajuns la ușa de la intrare să plece acasă, căci s-a trezit deodată înconjurată de șapte polițiști, care au acuzat-o de apartenența la o organizație teroristă, au încătuşat-o și au luat-o cu ei. La două luni după ce a fost închisă, cel mai mic fiu al ei, Ali, în vârstă de numai 4 ani, a ajuns lângă ea după gratii.
După încă patru luni, a spus ea, viața lor a căpătat caracterul unui film de groază. Deşi nu avea decât o capacitate de 10 persoane, Ayse a spus că îşi împărţea celula cu alţi 23 de deținuți. Își aduce aminte de bebelușii care nu puteau să beneficieze de vaccinuri, ori de cei care se ardeau cu ceai fierbinte. Își amintește, de asemenea, de strigătele traumatizante pe timp de noapte.
„În fiecare dimineață, eram treziţi de muzică dată la maximum, în fiecare dimineață mă trezeam speriată alături de fiul meu”, a declarat ea pentru Fox News într-un interviu recent acordat într-o tabără de refugiați din Grecia. „Închisoarea era un loc foarte periculos pentru copii. Paturile pe care dormeam erau de fier. Un copil care abia învăța să meargă și-a lovit capul rău de tot, iar alți copii țipau. Am trăit clipe groaznice.
Cazul lui Ayse nu este unic. Dacă analizăm decretele guvernamentale și alte rapoarte din surse oficiale, până la sfârșitul lunii august 2017, grupurile luptând pentru drepturile acestor victime au subliniat existenţa a aproximativ 668 de cazuri de copii sub vârsta de 6 ani, în care aceştia au ajuns în închisori alături de mamele lor. 23% dintre aceștia erau sugari mai mici de un an.
Câteva mii de copii în vârstă de 6-18 ani sunt, de asemenea, deținuţi.
Ministerul de Justiție al Turciei a declarat că cifra ar fi oarecum mai mică, precizând că un număr total de 560 de copii sub vârsta de 6 ani au fost ținuti în închisorile din Turcia împreună cu mamele lor.
Mamele și copiii lor continuă să fie aruncaţi în închisori, împreună cu zeci de mii de alți cetăţeni turci, după încercarea de lovitură de stat din iulie 2016. De la acest puci ratat , țara s-a aflat într-o perpetuă „stare de urgență”, graţie căreia guvernul îşi permite să închidă pe oricine se crede că ar avea legături cu teologul musulman expatriat Fethullah Gulen și cu mișcarea acestuia, Hizmet.
Indiferent care ar fi numarul de prizonieri, „inchisoarea nu este un loc pentru copii; aşa ar trebeui să stea lucrurile în orice tara civilizata”, a spus dr. Alan Mendoza, director executiv al Societatii Henry Jackson, un „think tank” britanic axat pe politica externa. Acesta a numit măsura de închidere a mamelor împreună cu copiii lor ăn absenţa unei acuzaţii oficiale , drept „o extremă nedreptate” care va avea „efecte de lungă durată asupra vieților unor copii nevinovați”.
Alți critici ai politicii Turciei au remarcat faptul că femeile și copiii închiși sunt vinovați prin asociere.
„Ceea ce este remarcabil cu privire la femeile deținute, de când cu lovitura de stat eșuată, este faptul că unii dintre ei sunt pur și simplu soții sau copiii suspecților, nefiind suspecți ei înșiși. Aceasta constituie pedeapsă colectivă”, a declarat Merve Tahiroglu, analist la Fundația pentru apărarea democrațiilor, un institut fără afiliere politică din Washington, care se specializează pe securitatea națională.
Ugar Tok, directorul companiei belgiene Platforma pentru Pace și Justiție (PPJ), un grup de monitorizare a drepturilor omului axat pe Turcia, a declarat că detenţia poate dura de la șase până la zece luni înainte ca femeile din închisoare să poată ajunge în instanță. În acelaşi timp, „guvernul împiedică deținuții să se adreseze avocaților și să-şi acceseze dosarele pentru a se putea apăra”.
Potrivit bazei de date online privind sistemele de încarcerare „World Prison Brief”, începând cu luna octombrie a anului trecut, femeile constituie 4,4% din populația deținuților din Turcia. Numărul oficial al femeilor din spatele gratiilor este sub 10.000, dar Tok estimează că numărul real ar putea fi de 17.000.
Kam, o profesoară universitară din provincia İzmir, care avea 34 de ani în momentul arestării sale din octombrie 2016, a declarat că a fost deținută timp de două luni pentru că investise – așa cum au făcut-o mii de alți turci – în banca Asya, afiliată la mişcarea Gulen. Dânsa a fost ținută într-o celulă cu fiul ei de 7 luni și cu alți doi copii mici, unde nu li se permitea nici să se târască pe podea. Jucăriile au fost, de asemenea, interzise, a mai spus Kam; mai mult, uneori nici nu aveau acces la apă curată.
„Am fost tratați ca nişte teroriști, am fost izolați”, a declarat Kam pentru Fox News din Germania, unde ea și familia ei au primit statut de refugiați. „Am fost cu toții umiliți … Nu știu ce era mai rău: să stau cu copilul meu în închisoare, ori faptul că celălalt fiu al meu, în vârstă de 11 ani, era separat de mine.
Rezumate ale cazurilor analizate, precum și fotografiile vizualizate de Fox News, furnizate de anchetatori și avocați internaționali din domeniul drepturilor omului, aduc la viață statisticile înfiorătoare. Aceste materiale au dezvăluit copii culcaţi pe pardoseala celulelor de închisoare (fără a avea acces la locuri de joacă), femei cu părţi chele pe scalp (fapt care ar fi dezvăluit maltratarea care avea loc în închisori), precum și zeci de sugari zâmbind nevinovat înainte de a fi duşi în detenție, unde mulți încă rămân, se bănuieşte.
Nurhayat Yildiz, în vârstă de 27 de ani, o gospodină însărcinată cu gemeni, a fost arestată pe 29 august 2016, după ce s-a urcat într-un autobuz din provincia din nordul Turciei, Sinop, unde se ducea la o consultaţie regulată pe care trebuia să o facă la fiecare 14 săptămâni. Nurhayat a fost reținută, fiind învinuită de faptul de a fi membră Hizmet – pentru că ar fi descărcat o aplicație populară de mesagerie criptată, ByLock, pe telefonul ei. Guvernul turc consideră că membrii implicați în încercarea de lovitură de stat au comunicat prin intermediul ByLock; astfel, în ciuda faptului că aplicația este accesibilă oricui, guvernul a început să aresteze, în mod sistematic, mii de persoane care o au pe telefoanele lor.
Suporterii lui Yildiz spun că nici măcar nu avea aplicația pe telefon. În orice caz, în cea de-a 19-a săptămână de sarcină, pe data de 6 octombrie a aceluiași an, femeia şi-a pierdut sarcina în spatele gratiilor.
„Bietei Nurhayat i s-au destrămat toate visele”, a declarat pentru Fox News un bine-cunoscut activist turc al drepturilor omunului care lucrează la Apărătorii Turciei fără Glas (AST), care a fugit recent în California și care a cerut să-i fie păstrată anonimă identitatea pentru a asigura siguranța rudelor sale din Turcia. „Iar acum suferă de probleme psihologice grave, abia dacă mai vorbeşte cu cineva. Gemenii nu vor mai primi niciodată şansă să trăiască.”
În afară de toate acestea, mai există şi cazuri ca cel al lui Filiz Yavuz, care a fost arestată într-un scaun cu rotile la doar opt ore după ce a născut la un spital de maternitate din provincia sud-estică Mersin pe 7 februarie 2017.
„Poliția a venit la mine la ora 3 dimineața. Mi-au spus că sunt terorist pentru că cineva din căminul studenţesc la care am stat în 2008 m-a pârât”, a declarat Nur, care are 27 de ani şi care lucrează ca avocat al drepturilor omului (aceasta a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Ankara); dânsa a relatat ce s-a întâmplat în acea dimineață oribilă de pe 18 ianuarie 2017. Atunci a fost dusă de la casa ei din orașul Eskisehir într-o celulă de detenție oripilantă.
Nur se socoteşte printre rândurile celor norocoşi. A fost eliberată la ordinul unui judecător după cinci zile, datorită crizelor grave de astm și a unei afecțiuni cardiace. S-a adresat unor traficanţi de persoane şi a fugit. Momentan, Nur – ştiindu-se în siguranță în Statele Unite – încearcă să atragă atenția asupra situației celorlalte mame suferinde, a copiilor lor și a altor femei însărcinate, despre care spune că şi-au pierdut sarcina, ca urmare a traumei psihologice datorate arestării și captivității forţate.
Ministerul Justiției și Ministerul de Interne din Turcia nu au vrut să răspundă unei solicitări de a oferi explicaţii în privinţa acestor cazuri.
Oficialii turci au justificat încontinuu arestul și detenția pe scară largă a mii de cetățeni turci, inclusiv femei și copii, considerându-le condiţii indispensabile pentru asigurarea securitatii naționale. De asemenea, aceştia insistă asupra faptului că deținuții beneficiază de condiţii care sunt în deplină conformitate cu dreptul internațional.
Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), care monitorizează sănătatea și bunăstarea deținuților în locuri lovite de crize din întreaga lume, a confirmat faptul că nu operează în prezent în Turcia; drept urmare, nu poate monitoriza situația de acolo.
Însă, această situație constituie motiv de îngrijorare pentru multe grupuri ale drepturilor omului, care atrag atenţia incontinuu asupra detenţiei arbitrare a cetățenilor turci.
„În urma încercării de lovitură de stat din iulie 2016, zeci de mii de oameni au fost reținuți. Marea majoritate nu este acuzată de participare la evenimentele de la acea dată; în multe cazuri, Amnesty International a ajuns la concluzia că nu există dovezi credibile în sprijinul argumentării niciunei infracţiuni comise”, a declarat la Fox News purtătorul de cuvânt al acelui grup.