În seara zilei de 15 iulie, Turcia a cunoscut cel mai mare dezastru din istoria recentă: cel mai grav act terorist comis pe teritoriul său. Populația, care a crezut că epoca intervențiilor militare a fost în cele din urmă închisă, a avut curajul să ia „frâiele în mână” și să lupte împotriva rebeliunii, pentru a salva democrația. Eu însumi am condamnat în cei mai duri termeni tentativa de lovitură de stat.
Din nefericire, la douăzeci de minute după revoltă, în momentul în care nici măcar nu se știa cine sunt provocatorii loviturii, domnul Erdogan m-a numit responsabilul acesteia. Viteza cu care vinovatul a fost numit, fără niciun detaliu sau motivație, ridică multe semne de întrebare. Acuzarea este cu atât mai dureroasă pentru o persoană ca mine care am fost victima tuturor loviturilor de stat în decursurul a cincizeci de ani. Eu resping cu fermitate toate acuzațiile care îmi sunt aduse.
După vârsta de șaptezeci de ani, trăiesc retras într-un sătuc din Statele Unite ale Americii. Pretinzând că am putut deși sunt 10 000 km distanță, să împing armata spre o lovitură de stat, acuzațiile lui sunt defăimătoare. Mai mult decât atât, acuzația nu a fost luată în serios de opinie mondială. În schimb, dacă soldații care sunt considerați simpatizanți Hizmet – „serviciu,” mișcarea lui Fethullah Gulen – au fost implicați în această conspirație, le transmit fără nicio remușcare, sunt infractorii care au zguduit unitatea și integritatea țării, persoanele care au trădat idealul meu și care au făcut sute de mii de victime.
Un proces echitabil
În timp ce unii erau sub influența dependenței armatei intervenționiste și au preferat să calce în picioare valorile Hizmetului în numele acestui reflex – ceea ce eu nu cred – păcatele lor nu pot fi atribuite tuturor susținătorilor mișcării. Fie ca Dumnezeu să-i pedepsească.
Nimeni, nici eu și nici altcineva, nu este mai presus de lege. Îmi doresc ca toți călăii, indiferent de afilierea lor, să fie condamnați la pedepse pe care le merită, în contextul unui proces echitabil. Dar, începând din octombrie 2014, sistemul judiciar se află sub supravegherea puterii. Probabilitatea de a obține un proces echitabil este aproape de zero. De aceea, am cerut crearea unei comisii internaționale și anunț că voi accepta concluziile acesteia. Din nefericire, puterea a preferat să incrimineze și să pedepsească într-un mod colectiv, sute de mii de susținători ai HIZMET. Simpatizanții care mai bine de cincizeci de ani nu au fost niciodată asociați cu acte de violență.
În ciuda „vânătoarii de vrăjitoare”, cuvinte pe care însuși Erdogan le-a folosit, nu le-a venit ideea de a demonstra în mod pașnic pe străzi și să se confrunte cu forțele de ordine. Confruntandu-se cu discursul de ură și de represiune feroce, ei nu au făcut decât să lege și au încercat în mod legitim, să se opună excesele regimului.
De trei ani, tot aparatul de stat este mobilizat să găsească ceea ce Erdogan numește „structură paralelă,” al cărei conducător mă găsesc. În decembrie 2013, când cazurile de corupție au venit la lumină, puterea vorbea deja despre o lovitură de stat. De atunci, 4000 de persoane au fost arestate, zeci de mii și-au pierdut locurile de muncă, sute de companii și asociații au fost confiscate. Rezultatul: nu s-a găsit nicio dovadă care să confirme acuzațiile. Cel care în 2013 mă vedea precum o „binecuvântare din Cer, ” a ajuns să folosească n discurs de ură și să-i trateze pe simpatizanții mișcării precum niște”vampiri,” „lipitori” și „membrii unei secte de Asasini „- o ramură a musulmanilor șiiți -.
Ofensiva a luat dintr-o dată o amploare insuportabilă, după tentativa de lovitură de stat. Puterea turcă s-a lamsat într-o escaladare verbală, folosind și abuzând de un vocabular biologic, pentru a mă denigra și pentru a stigmatiza persoanele apropiate idealului meu. Noi suntem „virușii” și „celulele canceroase” care trebuie să fie eradicate. O retorică dezumanizantă a fost stabilită împotriva a sute de mii de persoane care au sprijinit structuri și asociații create la îndemnul Hizmetului.
O guvernare civilă autocratică
Proprietățile sunt confiscate, conturile sunt blocate, pașapoartele sunt anulate. Victimele unei „vânători de vrăjitoare”, sute de mii de oameni trăiesc o reală tragedie umanitară. Aproape 90.000 de oameni și-au pierdut locurile de muncă, iar 21.000 de profesori au rămas fără licența de predare. De ce, pentru că așa vrea Guvernul? Înfometează acești oameni care nu își pot exercita profesia și care fac obiectul unei interdicții de a părăsi teritoriul? Care este atunci diferența față de măsurile pre-genocid din istoria europeană?
Am trăit toate loviturile de stat pe care Turcia le-a cunoscut. Am fost închis după intervenția din 12 martie 1971, am făcut obiectul unui mandat de arestare și am trăit ascuns timp de șase ani după lovitura de stat din 12 septembrie 1980. Am fost acuzat de „întreprindere teroristă individuală” după lovitura de stat din 28 februarie 1997, iar pedeapsa cu moartea a fost solicitată împotriva mea. Dar am fost exonerat de către instanță în cadrul tuturor proceselor. Pe scurt, ieri hărțuit de regimuri militare autoritare, astăzi de o regulă civilă autocratică.
În trecut, am menținut o prietenie cu atât cu liberalul Turgut Ozal – Primul-ministru între 1983-1989 și președinte al Republicii, între 1989-1993. De asemenea, am avut relații bune și cu conservatorul Suleyman Demirel – președinte între 1993-2000 – și chiar cu social-democratul Bülent Ecevit – Primul-ministru din 1999 până în 2002. Le-am oferit sprijinul meu tuturor politicienilor. Ei îmi purtau respect datorită atenției pe care Hizmetul o acordă educației și păcii sociale. Cu toate că am fost întotdeauna rezervat vis-à-vis de islamul politic, l-am susținut, de asemenea și pe Erdogan și AKP – partidul islamic-conservator al domnului Erdogan – în primele zile când reformele democratice majore au fost lansate.
M-am opus toată viața mea intervențiilor militare. Când declarat cu 22 de ani în urmă, că democrația și secularismul nu sunt negociabile, am fost puternic criticat de susținătorii islamului politic apropiate guvernului. Rămân fidel aceastei poziții. Mai mult de 70 de cărți care includ predicile și scrierile mele de peste patruzeci de ani, pot fi martore. Nu se poate găsi nicio referire la lovitură de stat. In schimb, se poate observa că m-am străduit să susțin valorile universale ale omului, care sunt fundamentul democrației.
Din nefericire, într-un context în care presa de opoziție a fost fie interziă, fie domesticită, o mare parte a poporului turc, supus propagandei de neegalat, a fost convins că am fost în spatele tentativei de lovitură. Acum, cei care în străinătate au posibilitatea de a avea o abordare mai obiectivă, văd un singur lucru: o vânătoare de vrăjitoare pentru a consolida regimul.
Ceea ce contează nu este ce majoritatea crede, ci adevărul care va ieși la iveală dintr-un proces echitabil. Acestă tentativă de lovitură de stat este o oportunitate pentru autoritățile turce să dovedească toate acuzațiile care sunt îndreptate împotriva mea. Dar, începând din octombrie 2014, datorită confiscării puterii executive asupra sistemului judiciar, nu mai avem mijloacele necesare de a ne apăra, de a proclama nevinovăția noastră. Sau, confruntându-se cu astfel de acuzații, simpatizanții HIZMET și eu însumi, ar trebui să avem dreptul de a ne apăra.
Fac apel la guvernul turc și îi promit o colaborare deplină. Solicit ca o comisie internațională independentă să efectueze investigații în legătură cu tentativa de lovitură de stat. În cazul în care a zecea parte din din acuzațiile aduse împotriva mea sunt adevărate, mă angajez să mă întoarc în Turcia și să sufăr pedeapsa supremă.
Cu toate că sute de guverne, agenții de informații, cadre universitare, asociații ale societăților civile din întreaga lume au urmărit mișcarea de peste douăzeci și cinci de ani, nicio ilegalitate nu a fost anterior stabilită.
Nicio dovadă
Principala caracteristică a Hizmetului este de a nu pretinde putere. Acesta se concentrează asupra problemelor sociale care amenință viitorul popoarelor. Într-un context în care islamul a devenit sinonim cu teroarea, mișcarea vrea să scoată generații bine educate, deschise dialogului și care să contribuie într-un mod activ la binele comunității. Cei care-mi împărtășesc idealul, s-au răspândit pe diverse continente și au deschis școli, spitale, organizații umanitare în 160 de țări.
În Franța și în țările vorbitoare de franceză, am încurajat membrii Hizmet să lupte împotriva grupurilor radicale și să sprijine autoritățile politice să le combată. Am vrut doar un singur lucru: ca musulmanii să devină persoane echipate cu voință liberă, să fie sinonimi cu pacea, să nu fie văzuți ca oamenii care cauzează probleme. Cu prețul a multor amenințări, am condamnat grupuri precum Al Qaeda și Organizația Stat Islamic, care murdăresc I=islamul prin actele lor teroriste.
Și, acestori ambasadori ai păcii, guvernul turc le atribuie tentativa de lovitură de stat. El a continuat să denunțe și să ceară interzicerea școlilor la nivel mondial. Fac apel la toate guvernele să ignore acuzațiile nefondate aduse, și să respingă aceste cereri iraționale. În cazul structurilor pe care puterea din Turcia le-a închis, sunt sunt școli, spitale și asociații umanitare. Zeci de mii de oameni care au fost plasați în custodie sunt profesori, antreprenori, medici, cadre universitare și jurnaliști. Nicio dovadă de lovitură de stat sau de acte teroriste nu a fost găsită pentru a încarcera zeci de mii de persoane .
Nu înțeleg conexiunea care poate exista între o lovitură de stat și incendierea unui centru cultural din Franța, sau luarea ostatici dintre membrii familiei, în condițiile în care nu a fost găsită persoana căutată, sau arestarea jurnaliștilor jurnaliștilor în vârstă și bolnavi, sau închiderea a peste 35 de spitale și ONG-urisau eliminearea tuturor decanilor, etc. La toate aceste fapte se adaugă raportul Amnesty International, care evocă tortura.
Guvernul turc, sub denumirea de luptă împotriva Hizmet, încercă să-i înlăture pe toți cei care refuză să-i jure credință și care încearcă să intimideze societatea civilă care îndrăznește să protesteze. 15 iulie este, fără îndoială, un eveniment istoric, deoarece simbolizează rezistența unui popor împotriva unei acțiuni nedemocratice, împotriva unui guvern ales prin vot. Dar eșecul loviturii de stat nu este suficient pentru a vorbi despre o victorie a democrației. Nici regula minorității, nici cea a majorității, nici autoritarismul ales nu reprezintă o democrație adevărată. Ea nu există fără statul de drept, separarea puterilor, libertatea de exprimare și a drepturilor omului. În cazul în care Turcia vrea să prospere, nu are decât o soluție: aprofundarea culturii democratice și a conceptului etic fondat pe merit. Nicio lovitură de stat și nicio regulă civilă autocratică nu reprezintă un remediu. Adevărata victorie pentru Turcia va trece prin restaurarea acestor valori de bază.
Articolul publicat în 12.08 de către cotidianul francez Le Monde și tradus în limba română.