Mărturisesc faptul că am citit paginile cărţii despre care vă vorbesc aici, pe atunci când ea era încă un serial! Un serial găzduit de ziarul ZAMAN România, şi care a ajuns la cititorii noştri pe când aveam ediţie print, aşa încât mulţi dintre cei care îl primeau îşi decupau cu grijă, spre păstrare, serialul Ilenei Dănălache .
Interviurile au vână, informaţie, naturaleţe, farmec, întrebările sunt puse cu har şi competenţă de critic de înaltă clasă, de comentator avizat şi pasionat al cinematografiei(18 interviuri de Ileana Perneş Dănălache, editura Niculescu )
Da,mărturisesc că am citit-o ca pe un adevărat serial, amintindu-mi de vremea copilăriei mele când, la Năsăud, mama primea săptămânal de la o doamnă, fascicole dintr-un roman în
serial.Vreau să spun că la vremea anilor ’60 romanul acela era de-a dreptul adorat : nu-mi mai amintesc titlul romanului-foileton care călătorea dintr-o casă în alta complet ferfeniţit, semn al supremului succes, poate că nici nu asta contează, ci principiul ! Aşteptarea urmării.
Acum, după 50 de ani, cu toate telenovelele şi serialele care abundă pe toate canalele posibile tv, eu totuşi aşteptam de la o săptămână la alta cu mare curiozitate ce îmi va mai trimite Ileana Dănălache în serialul ei despre cinematografia românească, serial pe care i-am propus să îl publicăm .Paginile din acest jurnal bilunar, dedicate literaturii, filmului, artelor, culturii ne dădeau un pic de încredere într-o perioadă a presei de consum şi un fel de solidaritate. Mândria noastră era că apărea pe hârtie, hârtie de ziar, în condiţii modeste, cu o difuzare insignifiantă la chioşc, mai mult prin abonamente dar… pe hîrtie!
Ceea ce era aproape o banalitate în anii tinereţii noastre, acum devine un lux ! Paradoxurile presei. Cu cât e mai perfecţionată, cu atât e mai volatilă…
N-o să mă las însă pradă nostalgiei căci vreau doar să punctez farmecul şi bucuria pe care lectura acestei cărţi le pot declanşa.
Aşadar, număr de număr, aproape un an şi jumătate, Ileana Dănălache a fost prezentă în paginile ZAMAN România ( în limba română) şi nu o să vă vină să credeţi câtă „ lume bună” i-a citit serialul!
Marga Barbu, o doamnă a cinematografie noastre,evoluând în roluri scrise pentru ea de marele prozator Eugen Barbu
Şi pe bună dreptate.Interviurile au vână, informaţie, naturaleţe, farmec, întrebările sunt puse cu har şi competenţă de critic de înaltă clasă, de comentator avizat şi pasionat al cinematografiei, descripţiile sunt discrete dar făcute mereu cu bun simţ de comentator, cu observaţie de reporter adevărat, evaluările dovedesc cunoaştere şi competenţă. Şi pe urmă în acest serial devenit carte, e o lume, o lume pasionată dar şi pasionantă, de înalt profesionalism, o lume structurată şi nu aleatorie, în care valoarea, competeţa, fair play-ul şi gustul vieţii sunt adunate laolaltă într-o formulă plăcută la lectură, plină de naturaleţe.
Pentru cei care au trăit acele timpuri cinematografice, totul e încărcat de nostalgii plăcute(sunt întâlniri cu Paul Călinescu,Jean Georgescu,Andrei Vlaier,Ion Popescu Gopo,Manole Marcus,Elisabeta Bostan,Geo Saizescu,Gheorghe Vitanidis,Francisc Munteanu, Tudor Mărăscu, Sergiu Nicolaescu, Nell Cobar, Titus Popovici,Constantin vaeni, Alexandru Tatos,Ernest Maftei,Marga Barbu,Vladimir Găitan).
Pentru cei mai tineri, totul e plin de informaţie interesantă, din belşug.
Pentru specialişti, cartea Ilenei Dănălache devine o lucrare de referinţă.
Pentru amatorii de film, o sursă de plonjare într-o lume adorată. Căci orice aţi spune, lumea filmului exercită o fascinaţie anume, cu glamour-ul ei, cu tainele ei, chiar cu micile bârfe.
Fiecare din noi are preferaţi, are slăbiciuni, toţi suntem sensibili la nume din film: regizori, scenarişti, actori. Ei, făcătorii de filme.
Şi pe urmă, să poţi citi destăinuirile acestor personalităţi din cinematografia românească este de-a dreptul un privilegiu : Ion Popescu Gopo sau Constantin Vaeni, Elisabeta Bostan sau Sergiu Nicolaescu, Tudor Mărăscu sau Geo Saizescu, întâlnirile cu toate aceste staruri sunt o sărbătoare.
Toate aceste destăinuiri conduse cu mână dibace de criticul de film se constituie într-un peisaj al cinematografiei nostre, un peisaj pictat nu doar cu profesionalism ci şi cu suflet.
Pentru publicarea acestui serial şi pentru întreaga ei activitate de critic de film, Ilenei Dănălache i-a fost decernată la Gala aniversară ZAMAN 20 din 2013, placheta aniversară ca semn de preţuire. Dar festivităţile, oricât de frumoase ar fi, cu flash-urile,florile, interviurile şi aplauzele lor, trec. Cartea, iată, rămâne.
Aşadar aceste fascicole luminoase, dialogate, pline de detalii, întrebătoare şi clarificatoare, nostalgice şi prospective, impregnate de sugestii din istoria culturii şi nu odată a literaturii române, pictând o
lume, un timp ambiţios, un ideal sau dimpotrivă drumuri întortocheate, accidentate, dificile, adunate laolaltă, alcătuiesc o carte, semn că autoarea a ştiut de la început ce vrea şi ce are de gând să facă.
O carte care, aflată în bibliotecă, ne va face cu ochiul s-o re-răsfoim de câte ori ni se va face dor de cineva din această lume fermecată pe care o purtăm în suflet: lumea filmului.
Cleopatra Lorinţiu