Farmecul grădinilor. Vocaţie, vegetaţie, drag de plante la Săftica, judeţul Ilfov.
zaman
O propensiune fermecătoare către „promovarea” plantelor, a ideii de vegetaţie, a întoarcerii către natură fie şi printr-un simbol: o plantă, un perete de plante, un mic ghiveci cu un cactus care absoarbe energiile şi undele negative sau ditamai bradul carpatic sau palmierul parcă descins direct din lumile calde în plin decembrie bucureştean, ne propune o firmă de mare succes în România gândită parcă prin filiera inspiraţiei vest europene.
Nu e uşor să se împletească atât de iute Vestul şi Estul şi uite, La Maison des Jardins la Săftica, Judeţul Ilfov reuşeşte cu naturaleţe, într-o afacere cu mai multe paliere şi faţete dar cu o tentă ecologistă certă.
Dacă peretele exterior care dă către cheiul Senei al celebrului Muzeu Branly -Jacques Chirac sau muzeul artelor şi civilizaţiilor din Africa, Asia, Oceania şi America (al civilizaţiilor non occidentale) a cărui clădire a fost concepută de marele arhitect Jean Nouvel, a reuşit să intre în memoria lumii întregi, a milioanelor de călători şi vizitatori impunând o idee de confranternitate cu natura, iată că tot de inspiraţie franceză, La Maison des Jardins de la Săftica ne aduce chiar aici posibilitatea de a avea noi înşine în casă, în hotel, în sala de conferinţe a companiei sau la intrarea în sediul firmei, oriunde, aş zice, acest tip de expunere vegetală, de călătorie către natură, de invitaţie la respiraţie, la desfătare de verde. Sau cum ziceam de confraternitate cu natura.
Grădina marelui muzeu parizian concepută de arhitectul peisagist
Gilles Clément( atât de celebru prin realizarea Parcului André-Citroën) protejată de rumoarea oraşului printr-o palisadă din sticlă şi ziduri vegetalizate rămâne în memoria oricui. Aşa pot rămâne în memoria noastră şi pereţii vegetalizaţi propuşi la Săftica (există şi un magazin la Băneasa, din aceeaşi paletă de oferte) care mai include evenimente, posibilităţi de petrecere şi celebrare, la scară mică şi la scară mare, totul cu aromă franţuzească şi cu ospitalitate românească.
Calathea Medallion sau un lămâi doldora de globuri gabene şi frumos mirositoare,Muşcata Curgătoare cu flori simple sau Cerceluşul sosit parcă din amintirea grădinii bunicilor noastre,Arbustul Codiaeum Variegatum , verbina şi lavanda, brăduţul şi asparagusul,begoniile,ciclamele şi Bromelia„Floarea milioanelor de clopotei” sau Petunia – Calibrachoa … aş putea să înşir zeci de flori şi de arbuşti, zeci de nume şi fiecare din ele ne trimite într-un loc- spaţiu sau suflet-deopotrivă.
În ce mă priveşte, de câte ori văd o pledoarie pentru natură, pentru grădină, pentru verde şi clorofile, sunt un om fericit. Nu avem toţi hectare de pământ şi nici grădini, unii dintre noi trăim în apartamente normale, modeste aş zice. Dar verdele, peretele vegetalizat, planta întreţinută cu grijă sau încremenită în veredeaţa ei, ne pot dărui trambulina către un gând mai bun, către un vis, către o viaţă mai frumoasă. A fost acesta un articol de sărbătorile iernii…
