Zaman Romania

DUMNEZEU NU-I LASĂ SINGURI PE CEI OPRIMAȚI

Dieta Silivri (penitenciarul)

Toate persoanele care au fost încarcerate în penitenciarul Silivri, în momentul eliberării ies slabe, trase ca printr-un inel.

În schimb cei care sunt anchetați în libertate  toți  sunt grași  și cu burți.
Şahin Alpay s-a îngrășat  8  kg

Orhan Kemal Cengiz 6-7 kilo kilograme.

Şi Ali Bulaç a făcut burtă.Cineva stă și ironizează  zicându-le ”Și voi aveți nevoie de dieta Silivri.

Ahmet Turan Alkan se pare că a cam exagerat cu” dieta Silivri” . A a rămas numai piele și os.  Aflăm de la avocatul lui ca are probleme grave de sănatate  și că a slăbit 30 de kilograme, cea mai mare boală e suferința.

Suferă că  judecat fiind , s-a ales cu 3 condamnări pe viață .

În apărarea lui Ahmet Turan, acesta vorbește fără  frică.

Rechizitoriu din perioada 17-25 decembrie

Cei  care-i  protejează pe cei corupți sunt  liberi, cei care trag la răspundere, ca mine,  sunt la închisoare.

Dacă alegeam să fiu de partea celor care tac, acum eram liber, precum mulți,chiar   deveneam om respectabil.Așa un rechizitoriu…  că nu trebuie să-i  spui celui sașiu că este șasiu, celui cu handicap că nu are handicap

El spune: trebuie să taci , să-ți bagi capul în nisip, că dacă nu…

Omul va fi luat de barba căruntă și târât  prin închisori, acest rechizitoriu mă ține de 2-3 luni intre gratii. Mi-ați furat  2 ani din viață

Și vă spun,e  responsabilitatea voastră.

Altan, povestește singurătatea resimțită în închisoare.

Vorbește despre grija purtată față de furnici, gândaci, muște, țânțari, ierburile sălbatice care ieșeau prin beton.

Povestește că  în curtea închisorii căzuse o rândunică rănită, și ce fericit fusese când aceasta s-a vindecat și a putut zbura.

Şi la final adaugă: ”, statul se comportă cu noi precum cu niște criminali, ne consideră dușmani  ai societății, voi veți da socoteală!”
Subliniez aceste cuvinte ale lui Ahmet Turan Alkan

Se simte bine că  suferim în temniță.

Turcia azi trăiește un imens  terorism  juridic

 Să introduci justiția în politică este o crimă fără margini.

 Justiția trebuie să se normalizeze cât mai  repede

 Dacă nu reușim să ținem justiția, dolarul nici atât!

 Nu am de gând să curăț  cuțitul măcelarului

 Nu  mă puteți acuza după justiție

 Nu  cer iertare, nu vă cer scuze , nu vă rog nici să mă eliberați

 Sunt în închisoare , dar  sunt capul sus…

 Dacă  e vorba de patrie, justiția e doar un detaliu în această țară?

În opinia publică internațională ați făcut Turcia o țară a  haiducilor, ”țara bananieră ,, nu e păcat?

Ahmet Turan Alkan își finalizează apărarea astfel:

Sunt ziarist și scriitor.  Scriam și la ziarul Zaman în acel timp. În acest ziar am scris articole legate de corupție  și articole care să-i supere și care  să -i  înfurie pe cei de la putere. Mi-am  făcut cunoscută opinia.  Eu nu sunt membru, militant sau unealta  niciunei organizații, a nici unei  grupări,  al niciunui partid sau  nu sunt afiliat  puterii politice ,  După opinia mea sunt eu, sunt o lume de o singură persoană..

Eu nu am încălcat legile constituției ,, am apărat constituția  Am profesat ca jurnalist și scriitor.  Jurnalismul nu este un delict, și jurnalismul nu este un delict și jurnalismul nu este un delict. Eu sunt doar eu însumi.

Numele meu este  Ahmet Turan Alkan. ziarist-scriitor. Am scris  articole care i-au deranjat pe cei de la putere, și pe asupritori. Nu regret deloc, nu am nevoie de nimeni în afară de Dumnezeu. Dumnezeu să mă ajute să nu mă facă de rușine. Eu m-am încredințat lui Dumnezeu, la El mă adăpostesc. Dumnezeu este   mare.  El Nu -i lasă singuri pe cei oprimați. Dumnezeu dă răgaz dar nu uită.

Pentru decizia  provizorie se face pauză. Pe coridor  se vântură speranțe de eliberare. Dar după  pauză speranțele se năruie.  Curtea  decide  amânarea procesului pentru perioada  5-7 iulie, nu se acordă decizie de eliberare ..

Mustafa Ünal, Ahmet Turan Alkan, Ali Bulaç, Mümtazer Türköne, İbrahim Karayeğen, trec prin fața noastră unul  după altul încătușat,  jandarmii  îi iau să-i ducă la penitenciarul Silivri. Îmi atrage atenția cum rudele se îmbrățișează și sunt cu lacrimi în ochi, spre seară mi se face și mie rău.

(HASAN CEMAL, t24.com.tr)