Ionuţ Cojocaru
După condamnările definitive ale jurnaliștilor turci, câteva știri temporare au răsărit şi în mass-media de la noi. Surprinzător este că cei care au transmis știrile chiar au crezut că transmit „o știre“. Pentru cei care urmăresc atent ce se întâmplă în Turcia, arestările şi condamnările nu mai sunt de mult o știre Din 15 iulie 2016 până azi, nu cred că a existat o singură zi în care să nu existe arestări. Acuzația oficială este cea de terorist, terorism, ajutare la crearea de grup infracţional, complot împotriva statului. Chiar dacă arestările au început cu adepții Mișcării Hizmet, după instaurarea stării de urgenţă, toţi cei care nu sunt pe placul regimului Erdoğan merg în pușcării. Pentru cei care vor să vadă situaţia la zi a celor care sunt daţi afară de la locurile de muncă, cei arestați, cei condamnați pot da un click pe site-ul turkeypurge.com. Faţă de cei condamnați şi arestați, regimul Erdoğan a mai închis 3003 şcoli, internate şi Universităţi, a dat afară 5882 de persoane care lucrau în mediul universitar, au concediat 4463 de judecători, procurori, a închis 189 de instituţii media şi a arestat 319 jurnalişti. Aceste date sunt valabile azi. Mâine vor creşte. Se înţelege pentru cei care vor să vadă care este starea de spirit în Turcia. În politica externă, Turcia nu mai este de mult timp un partener credibil (vezi relaţiile cu Olanda, Germania, Statele Unite, cât şi tensiunile apărute cu Franţa, Israel şi acuzele radicale la adresa UE). Tot de aici putem observa care sunt partenerii Turciei în regiune, în special în conflictul din nordul Siriei, Federaţia Rusă, Iran.
După închiderea instituţiilor mass-media, în Turcia tot ce se emite este controlat.
Într-un autobuz din Ankara, o femeie care a criticat regimul a fost denunţată de călătorii din spatele său. Aceştia au sunat la poliţie. A fost arestată. În aceste zile a apărut un clip pe internet cu elevi, dar şi profesorul îmbrăcaţi în uniforme militare, citeau din Coran în semn de solidaritate cu soldaţii care sunt implicaţi în operaţiunile din Afrin. La începutul lunii februarie a fost finalizat un proiect prin care cei care doresc pot să-şi afle arborele genealogic. Cum mulţi au rădăcini în Balcani, în speranţa de a primi şi o altă cetăţenie, site-ul s-a blocat imediat după lansare datorită numărului mare de accesări. Cei interesaţi, puteţi accesa platforma aici. După închiderea instituţiilor mass-media, în Turcia tot ce se emite este controlat. Cei care încearcă o minimă rezistenţă sunt acuzaţi de afiliere la Mişcarea Gülen sau de complot împotriva statului. De aceea, cei care încercaţi să găsiţi o analiză serioasă din care să reiasă că preşedintele turc nu este chiar un „sfânt“ nu o să găsiţi. După prezentarea ştirilor în maniera statul turc împotriva tuturor, lupta cu statul paralel, statul paralel ajutat de cei din afară care înseamnă Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americi coroborat cu prezentarea întrării în nordul Siriei ca o datorie sfântă, mulţi au început să spere şi să considere neo-otomanismul ca o soluţie viabilă.
O altă metodă de îndoctrinare se face prin școală. Au apărut imagini în care profesori şi elevi îmbrăcați în uniforme se roagă pentru soldații turci ce luptă în Siria.
Multe dintre serialele turceşti au la bază evenimente istorice, biografii ale unor conducători turci (Imperiul Otoman, Republica Turcia) prezentate sub formă de cult personal transpuse ca exemplu. Chiar şi preşedintelui turc, Recep Tayyip Erdoğan i s-a dedicat un film. Un alt exemplu îl constituie un serial în şase episoade dedicat lui Alija Izetbegovici, în care este prezentat ca fiind cu rădăcini turceşti, un apărător şi luptător al islamului. Grăitor este dialogul de la sfârşitul filmului, când proaspătul prim ministru Erdoğan îl vizitează pe liderul bosniac aflat pe moarte în care acesta, cu ultimele cuvinte îi declară că lasă Bosnia în mâinile lui Allah, apoi într-ale sale. Ceea ce confirmă încă o dată ideea oficialilor turci că Turcia a fost în Balcani, există minorităţi în Balcani, Turcia trebuie să se întoarcă în Balcani. O altă metodă de îndoctrinare se face prin şcoală. Au apărut imagini în care profesori şi elevi îmbrăcaţi în uniforme se roagă pentru soldaţii turci ce luptă în Siria. Nu vom intra aici în detalii ce ţin de logica intervenţiei şi de poziţionarea Turciei faţă de conflictul de la graniţele sale, ci vrem doar să subliniem cum transmit autorităţile turce în şcoli conflictul printre elevii care în loc să se bucure de copilărie sunt informaţi despre importanţa războiului. Imaginile cu fetiţa care plângea lângă preşedintele turc care o consola că în cazul unui deces va fi acoperită cu steagul Turciei sunt doar o mică parte din declaraţiile acestuia cu privire la „onoarea“ de a muri pentru statul turc. O altă metodă de manipulare la fel de importantă este prin Serviciul Religios (Diyanet) în care enoriaşilor li se ţin predici despre importanţa războiului, li se oferă exemple din trecut şi încurajări de a merge pe calea liderului Erdoğan. Un exemplu în acest sens este ancheta autorităţilor olandeze care nu au fost de acord că Serviciul Diyanet a transmis imamilor săi din Olanda ca în timpul rugăciunii de vineri aceştia să facă referire la „lăudarea jihadului şi a războiului sfânt“, la „gustul dulce al şerbetului şehade“ la „Jihad: să lupţi pe drumul lui Allah cu viaţă şi bunuri“, toate având scop sprijinirea operaţiunilor militare din Siria.
Turcia se află pe ultimele locuri la respectarea dreptului omului. Starea de urgenta folosește liderului turc pentru a elimina constant orice brumă de rezistență.
Toate aceste categorii enumerate mai sus cunosc o amploare rar întâlnită. Economia a cunoscut o scădere (înainte de 2016, în raport cu leul o liră turcească era apreciată la peste 2 lei, iar azi este 0,9905 RON). În plan intern, sunt mii de victime datorită stării de urgenţă încă active. Prin această modalitate mii de familii au fost separate (doar unul din soţi este la închisoare, ambii, mame cu copii sub şase ani închise). Aproximativ 700 de copii se află în închisoare alături de mame. Mulţi au murit înecaţi în încercarea de a ajunge în Grecia. Turcia se află pe ultimele locuri la respectarea dreptului omului. Starea de urgenţă foloseşte liderului turc pentru a elimina constant orice brumă de rezistenţă. O parte din parlamentarii HDP se află în închisoare, preşedinţi de consilii, chiar şi primarii din principalele oraşe printre care Istanbul şi Ankara au fost „convinşi“ să demisioneze din proprie iniţiativă. Consilierul preşedintelui turc, Yiğit Bulut, este cunoscut pentru declaraţiile sale prin care declara că statele din Balcani, printre care şi România, s-au săturat de Uniunea Europeană şi se uită cu speranţă spre Istanbul sau prin ultima sa declaraţie cu privire la Cehia, în care aprecia că, de fapt, Cehia nu este un stat, că cehii sunt conduşi de Germania, că în Cehoslovacia a existat un singur lider adevărat, doar că şi slovacii s-au separat de ei. În timp ce declară că vor în Uniunea Europeană, cam aşa apreciază liderii de la Ankara unele state din Uniunea Europeană.