Sunt fermecată de cartier. Atâta spirit cosmopolit, o senzaţie de libertate fără prejudecăţi, fără snobism, fără aerul acela uşor închipuit pe care-l găseşti lesne în cartierele scumpe… Găseşti de toate – de la miresme creole la dezlănţuirea diversităţilor chinezeşti, de la mâncăruri turceşti şi afgane la buticuri africane, de la tot ce înseamnă Maghreb la sonuri columbiene sau braziliene, de la turişti nemţi şi olandezi pozându-se în faţa casei legendarei Edith Piaf la verdele atotstăpânitor de pe colina transformată în parc cu alei şi arteziene.
Bellville e o lume întreagă. Parcă nici n-ai avea nevoie să ieşi din murmurul ei, piperat cu solouri de chitară sau de bajo.Colorat cu grafitti vesele sau agresive, disperate sau teribiliste. De la pensionari modeşti la adolescenţi rebeli, de la mame cu copii în landouri la hipsteri, rockeri şi tot felul de practicanţi ai noilor valuri, toată lumea trăieşte într-o amplă toleranţă aproape înduioşătoare.Un turnuleţ al lui Babel.
Copii din toate rasele se fugăresc pe esplanade de parcă nu ar fi aflat încă nimic despre dezbinare.În vitrina de la Librairie,decolorată de soarele verii, cartea Tetes de turques ,un webdoc despre discriminarea femeilor în Turcia lui Erdogan…
Doar nişte afişe zdrenţuite, pe ziduri, mai amintesc opţiunile votanţilor la apusele alegeri. Evident stânga, Melenchon, propunerile arondismentului 20. Şi senzaţia că nimic nu ţi se impune de fapt, nu ţi se vâră sub piele,nu ţi se recomandă insidios în privinţa judecăţii, a principiilor, a ceea ce se cheamă aspru, ideologie. Belleville a fost decorul unor filme celebre, pe aici se mişcă personajele fantomatice din două romane ale autorului meu preferat, Romain Gary. Aici turiştii urcă fără să crâcnească şi să facă nazuri ( căci priveliştea.. trebuie meritată!) să vadă hăt în zare, tot Parisul la picioarele lor şi dacă ajungi chiar în susul străzii şi dacă eşti un pic miop, ai impresia că vei ajunge rostogol şi vei da cu capul de Tour Eiffel…
Când vremea e schimbăcioasă (şi asta se întâmplă foarte des) ai parte de străluminări aurii scurte când peisajul se aureşte, apoi de câţiva stropi reci, de lumina aburoasă deasupra bazinelor cu apă sau de căldura de plumb dinspre faţadele şi acoperişurile înconjurătoare.
Iar cartierul freamătă -căci a fost mereu, de zeci de ani al imigranţilor, al muzicanţilor, al antilezilor, africanilor şi asiaticilor, al celor care iubesc cuvintele, poveştile conviviale la un pahar de pastis sau de cidru.Parizian până-n plăsele şi cosmopolit asemeni.
