Președintele Recep Tayyip Erdogan nu încetează să-şi persecute crâncen toţi criticii, după tentativa de lovitură de stat care a avut loc pe 15 iulie. Ca urmare a stării de urgență, declarată fără nicio justificare după înăbuşirea puciului, decretele guvernamentale au acum acelaşi statut ca şi legile ţării; drept consecinţă, oamenii sunt concediați şi/ sau reținuţi pe capete, activele le sunt confiscate, iar pașapoartele – revocate, impedicându-i să se deplaseze din țară.
Joia aceasta, 51.000 de persoane au fost demise din posturile ocupate în instituțiile publice, fără a fi supuse unei investigații administrative. Printre aceştia se regăsesc oameni de multe profesii, cum ar fi birocraţi de rang înalt, guvernatori de provincie, guvernatori de district, judecători, procurori, medici și cadre universitare.
Numărul de funcționari publici concediaţi în urma puciurilor din 1960 și, respectiv, 1980, nici nu se compară cu ceea ce s-a întâmplat în ultimele două luni. Dacă-i includem şi pe cei care au fost concediați imediat, adică pe toţi ofițerii militari, polițiştii, judecătorii, procurorii și profesorii ale căror diplome le-au fost anulate, cifra totală se ridică la 100.000.
Drepturile și libertățile fundamentale ale omului au fost încălcate în mod grosolan în Turcia
Astfel: dreptul la un loc de muncă, libertatea presei, dreptul la proprietate privată, dreptul la un avocat și la un proces echitabil, dreptul la libera deplasare a persoanelor, toate au fost anulate.
Mai mult, principiul prezumției de nevinovăție a fost în totalitate suspendat. Cetăţenii au devenit ţinta unei pedepse colective datorate implementării unei legislaţii preocupate excesiv cu eliminarea „inamicului”.
În jur de 100.000 de funcționari publici au fost concediați, fără ca o investigație adecvată să fi fost efectuată, o măsură care încalcă toate acordurile internaționale privind drepturile muncitorilor.
Unul dintre drepturile fundamentale ale omului, dreptul la proprietate privată, a fost încălcat cu abuzuri de nedescris. Fără a avea o bază legală, guvernul a închis 1.300 de spitale, școli private, şi alte instituţii de învăţământ. O hotărâre judecătorească cu caracter provizoriu a fost executată cu un singur scop: controlarea proprietății private (50.000 de case, locuri de muncă și parcele de teren); în plus, guvernul a blocat conturi bancare care dețin miliarde de lire turcești.
Sub pretextul prevenirii finanțării terorismului, guvernul şi-a exercitat, de asemenea, controlul asupra a zeci de companii importante. Se pare, însă, că toate acestea au fost clădite cu veniturile proprii ale proprietarilor.
Zeci de posturi de televiziune și de ziare au fost închise în mod ilegal, mii de jurnaliști au fost concediaţi, iar peste 100 de jurnaliști se află în spatele gratiilor. Guvernul consideră orice fel de critică ori dezaprobare împotriva sa drept infracţiune.
Principiul prezumției de nevinovăție, care este recunoscut atât în Constituția Turciei, cât și în acordurile internaționale, este în totalitate ignorat. Cu toate că cei răspunzători de tentativa de puci nu sunt cunoscuţi, a fost totuşi învinuit un grup anume. Ca atare, comercianţi,artiști, fotbalişti, femei casnice și oameni de afaceri au fost chinuiţi, persecutaţi și reținuţi în baza acuzațiilor privitor la lovitura de stat.
Raidurile poliției au implicat birourile organizațiilor societății civile și ale fundațiilor, iar mulţi au primit pedepse colective, în absenţa unor procese echitabile individuale. Cu unele ocazii, atunci când poliția nu a putut găsi persoane pentru care un mandat de arestare fusese emis, i-a reținut pur și simplu pe soțiile sau copiii persoanelor în cauză ori pe alte rude în locul acestora.
Pașapoartele a zeci de mii de oameni au fost, de asemenea, revocate.
În plus, interdicțiile privind libera circulaţie au sporit suferinţa a sute de mii de oameni, care au fost astfel făcuţi să plătească pentru o tentativă de lovitură ai cărei făptaşi încă rămân neidentificaţi.
Poliția beneficiază de puteri nelimitate, în conformitate cu starea de urgență declarată. Perioada de detenție preventivă a crescut de la câteva zile la 30 de zile. De fapt şi de drept, oamenii sunt reținuţi în mod arbitrar, iar deținerea în sine se transformă în pedeapsă veritabilă. Procurorii și judecătorii emit mandate de arest și de detenție în lipsa oricărei dovezi şi a oricărui temei legal, pe baza unor liste întocmite înainte de puci de către guvern.
Victimile acestor atrocităţi sunt ținute în condiții deplorabile, fiind supuse unui tratament inuman, unor torturi sistematice, violenței fizice, amenințărilor, insultelor, hărțuirii sexuale și privării de hrană. Au existat cazuri de decese în detenție, deoarece oamenilor în chestiune li s-au interzis accesul la medicamente și hrană destulă. Cincisprezece persoane sunt deseori înghesuite într-o celulă pentru una singură; săli de sport de dimensiuni mari sunt folosite ca centre de detenție și unii sunt chiar închiși în aşa-numitele lagăre de concentrare. (Sursele mass-media au raportat că un astfel de lagăr de concentrare a fost construit în apropierea oraşului Kayseri pentru deținuții acuzați de lovitura de stat.)
În timp ce toate aceste ilegalităţi au loc în Turcia, avocații care îşi apără clienţii sunt ei înșiși reținuți, fiind forțați să-şi suspende cazurile; toate acestea conduc la o stare generală de teamă şi incertitudine, căci oamenii au fost privaţi de dreptul fundamental la apărare.
Turcia trece printr-o perioadă sumbră, în care drepturile omului au fost încălcate într-o măsură extremă. Cuvântul „genocid” constituie o subestimare a atrocităţilor care au loc în Turcia în prezent.
Sursa: echipa editoriala turkish minute.com